Jul. 11, 2018

Drumul

Poza arata doua coliere din margele, dar ne-am putea imaginaca este un drum, asa ca viata, si ma refer mai ales la culoarea aurie care inconjoara celelalte culori. E un drum destul de colorat pe margini dar plin de curbe, de tuneluri si de munti foarte inalti. Seamana cu viata noastra. De departe se vad multe culor, dar soseaua e cam vai viata ei.  Mereu calatorim in viata, ca niste calatori nehotarati, care nu stim ce vrem, sau ni se pare ca stim, nu avem nici o intentie unde vrem sa ajungem,  dar  parca totusi am vrea acolo sau aia. Aud mereu in jurul meu povesti pline de neimpliniri si pun doar o intrebare, bine, te grabesti sa faci atatea lucruri si nu ai timp de sufletul tau, dar spre ce te indrepti, ce-ti doreti?? Surpriza totala cand raspunsul este : nu vreau nimic de fapt. Si evident atunci intreb, si atunci la ce folos sa calci atat de tare pedala acceleratiei?? Spre…nimic?? De acolo se poate deschide un dialog, e ca atunci cand cineva te tot bate la cap si ii spui, lasa-ma te rog, am treba, nu ma mai deranja – adica Baiatul cand eu eram la bucatarie si faceam ceva cu oua – si zici o data, de doua ori, si nu e nimic important ce are sa-ti comunice copilul din dotare, ci doar vrea sa te sacaie. Si atunci faci un gest care-l opreste brusc, o frana de aia cu capul in parbriz sau intre scaune – cum ar fi sa-i spargi un ou de cap, ca doar aia aveai in mana, noroc ca Baiatul  era mai mic si avea si simtul umorului si totul s-a incheiat pasnic. Constientizarea unui fapt irational te face primesti un ou crud in cap, te ajuta  sa sari din acel tipar. Sa intelegi ca de acolo trebuie reparat tot ce nu functioneaza in viata ta, ca in mod sigur nu doar o intentie a unui lucru e ceea ce nu iti asumi. Si pas cu pas poti sa-ti descoperi singur unde faci prea multe curbe inutile si nu mai reusesti sa ajungi la capat, sau cand ajungi esti atat de sleit ca nu mai ai putere sa te bucuri, sau ceea ce descoperi acolo e…nimic, ca doar asta era intentia ta initaiala. Nu stiu cum ai putea ajunge la capat urmand un drum din aceste colier, o solutie ar fi sa zbori, poate. Dar eu una inca nu stiu sa fac asta si prefer sa-mi stabilesc obiective, sa le traiesc intens, punct cu punct, la cel mai mic detaliu pana la cel mai indepartat inainte sa se intample, ca apoi sa urmez deja un drum pe care mintea mea l-a parcurs deja.

Tine-ti drumul drept si cautati-i sensul in voi inainte de a porni in calatorie

 Pupici neveninosi...intelepti 🙂