Jun. 24, 2018

Targ

dupa cum va spuneam zilele trecute am fost la Brasov. La Festivalul RomanIA Autentica. Am fost invitata de simpaticele doamne ce l-au organizat sa particip si eu cu bratarile mele. Initial nu stiam daca sa merg sau nu, dar apoi mi-am zis: de ce nu?? Asa ca, pe cai si la drum. Dar azi n-o sa va povestesc prea multe de aventura mea, a fost foarte placut, bratarile au fost admirate, ego-ul meu periat cu multe vorbe frumoase si experienta in sine a fost inedita si minunata. Nu stiu daca as mai repeta acest gen de experienta, dar ma bucur tare ca m-am lasat condusa de curiozitate si am dat curs invitatiei. Nu ma impaunez cu nimic, toti participantii au fost invitati, nu au fost taxe, pur si simplu puteai sa mergi daca doreaisii erai invitat. Si fiindca eu am fost chemata cumva pe ultima suta de metrii am impartit cortul cu o doamna, Ileana Hotopila, mester popular, din satul Lupcina. comuna Ulma, Jud. Suceava, sau cum se prezenta ea, mai sus de manastirea Putna. O doamna cu niste ochi albastrii minunati, senini si curati, care insa aveau si foarte multa demnitate. Ea incondeiaza oua, asa cum se vede si din poza. Nu i-am pus poza cu fata din motive de respect al intimitatii, desi probabil nu s-ar fi suparat, dar asa mi se pare mie mai sanatos. 

Si stati sa vedeti de ce consider ca e mai potrivit sa va povestesc despre aceasta femeie si nu de cat de apreciate au fost bratarile mele. 

Doamna aceasta, Ileana are 57 de ani. Cand avea 37 si era insarcinata in 6 luni cu cel de-al paispezecelea copil, o fata, avand acasa inca 7 baieti si 6 fete, sotul ei a murit intr-un accident. Deci, la 37 de ani,  s-a trezita vaduva si cu7 baieti si 7 fete. Putea usor sa se dea batuta si nu cred ca ar fi putut cineva s-o judece. Dar fiind un om sanatos la suflet a gasit puterea sa accepte ce i-a adus in viata soarta si si-a suflecat manecile si a inceput sa munceasca pentru copii ei. Spune ca toti copiii ei, de la 6 ani incepand, o ajutau la incondeiat. Din pacate lantul necazurilor ei a mai avut o zala, unul din baieti murindu-i la 18 ani, nu am putut s-o intreb de ce, si nici nu ar conta prea mult. Acum toti baietii ei sunt in Anglia si fetele in Scotia, cred ca doar una din fete este acasa, intr-un sat apropiat de unde locuieste ea. Mi-a spus foarte mandra ca are 20 de nepoti, cel mai "nou"era chiar de joia trecuta. Cu bucurie imi spunea ca toti copiii ei sunt bine si au servici, ca sunt la casele lor. La 5 ani dupa ce a ramas vaduva s-a recasatorit, imi spunea: "e un om bun, dar mai bea, si cand bea nu mai te poti intelege cu el", dar parea impacata cu acest defect fiindca probabil apreciaza la acel om ceea ce este el atunci cand nu bea. Nimic din infatisarea sau atitudinea ei nu trada tumultul unei vieti incercate. Cum v-am mai spus, este senina si darza, nu prea cred ca o poate dobori ceva, dar buna si sensibila, fiindca atunci cand noi am plecat mai devreme decat ea si ne-am luat la revedere, ochii ii inotau in emotii si se vedea ca si-ar fi dorit sa mai stam cu ea, fiindca in doar 2 zile, din cele cateva ore cat am stat acolo s-a creat o legatura foarte sanatoasa si am avut parte de o companie minunata. Pur si simplu femeia aceasta radia o lumina curata si blanda. Se vedea asta si in ouale incondeiate de ea, erau impecabile, senine si foarte vii. Mai ales cele mari, de strut, erau niste mici capodopere,  la care spunea ca lucreaza 5 zile. Cata intelepciune sa ai sa iti accepti soarta, sa nu te revolti, sa nu devi dependenta de alcool sau alte cele, sa nu te afuzi in depresie. Probbail credinta a ajutat-o, fiindca azi cand i-am oferit o cafea a cerut-o fara lapte, fiindca postea, dar a spus asta cu smerenie, nicidecum nu facea mare parada de asta, exact asa cum ar face un bun credincios care stie ca nu trebuie sa se laude cu stradania lui in gura mare. Tare mi-a placut de doamna Ileana si imi propun s-o mai sun dn cand in cand, sa mai iau cate o gura de aer curat, asa pare conversatia cu ea. Nu am simtit nici urma de judecata fata de nimic. Un om foarte frumos, mi-a mers direct la inima. I-am spus sa-si aleaga o bratara de la mine s-o aiba de amintire, si eu pusesem ochii pe una, dar domnull meu Iubit a zis sa o las pe ea sa aleaga, ceea ce era mai sanatos, si mirarea mea a fost sa o aleaga fix pe aceea, desi nu vazuse si nu auzise dialogul nostru, dar cumva, am simtit ca i-ar fi placut aceea, si era una foarte frumoasa. Evindent ca a spus ca o va da fetei ei, probabil cea mica. Nici nu m-am opus acestei optiuni, e clar ca e genu de om care daruind, primeste. A vrut sa-mi plateasca bratara fiindca si eu luasem in prima zi de la ea un ou, normal ca nu am lasat-o si totusi a insitat macar sa isi aleaga domnul un ou, fiindca a vazut ea ca  le tot admira sincer si i-au placut, i-a dat o cutie dubla sa puna doua. Ce mai, un om cu un suflet special. 

Asa ca, daca va intrebati cum am umblat la Brasov, v-as spune ca foarte bine si ma simt imbogatita intalnirea cu ea cu povestea acestei femei frumoase si bune. Asta e genul de bogatie care cred ca ramane lipita de suflet ca timbrul de un plic ce rataceste ani multi prin diverse tari.

 

Bine am revenit acasa! 

Pupici neveninosi