May. 25, 2018

Galben

Din nou la Budapesta, tot in trecere, de fapt mai stam o zi, abia duminica plecam, dar maine e o zi mai aglomerata. De fiecarea data ma surprinde orasul acesta, imi si place cu toate terasele lui, cu lumea lui pestrita, de toate neamurile, de toate buznarele, dar ma si face sa ma simt mica si nepregatita sa fac fata unui asemenea oras, cred ca mi-ar fi greu sa ma adaptez ritmului sau, dinamicii si mai ales discrepantelor de la o strada la alta, sau chiar de pe  aceeasi strada. Sunt strazi elegante, cu terase romantice, mai ales seara cand luminile sunt un punct de atractie si multe au muzicanti simpatici care intretin atmosfera de vacanta, de viata buna. Dar nu e neobisnuit ca si acolo sa vezi oameni ai strazii umbland de colo colo, sau pur si simplu asezandu-si “dormitorul”, cum spun eu,  sub cate o poarta. Imi pare rau pentru ei, dar mi-e foarte greu sa-i vad, sa le simt mirosul si sa ma gandesc ce fel de viata duc. Poate nu sunt destul de empatica, dar pur si simplu mi-e greu sa inteleg cum ajung in halul acela de degradare.  Ca raman fara bani nu e greu de imaginat, si nici nu este prea greu in general, dar partea cu spalatul mi se pare ca este pana la urma o alegere. Ieri cand mergeam spre Viena am oprit la benzinarie sa luam vigneta si era acolo o masina de romani, destul de tuciurii, si era un tanar ce vorbea cu un alt barbat si mi-a sarit in ochi cat de murdari ii erau pantalonii, de neimaginat. Cum sa-i pui pe tine, zile in sir cu toata mizeria aceea batatorita?? Ca si daca te duci la un parau si-i clatesti cu apa si nisip si tot poti sa-i cureti cumva. Sau oriunde mai gasesti un ochi de apa. Sau poate asta e doar parerea mea, ca o rafatata a sortii, ce am trait mereu cu apa la robinet. Se spune ca exteriorul iti reflecta interiorul, cum or fi oamenii aceea in interior oare?? Sau poate mizeria de la suprafata e vinovata de obturarea simturilor lor, nu mai au cum sa faca lucruri bune cand se inconjoara de un zid de particule de mizerie. Pana la urma asta poate fi o explicatie a rautatii oamenilor. Dar, daca stau bine si ma gandesc, sunt si oameni curati si rai, oare lor ce le obtureaza bunul simt si bunatatea? Greu de inteles uneori toate manifestarile oamenilor si, si mai greu mi se pare sa le poti lua asa cum sunt, sa nu judeci, desi mi-ar placea sa pot sa iau totul asa cum este.

Cel mai frumos lucru pe ziua de azi a fost intalnirea cu o mogaldeata de catel, negru, simpatic, cu niste ochi negrii si super calzi. Avea vreo 4-5 luni si era legat cu lesa langa doi tineri destul de fumati, ce sedeau pe o margine de geam al unei cladiri. Nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa-i dau un deget, l-a lins cu pofta si a inceput sa scanceasca, m-am topit evident, l-am prins de cap si l-am pupat parinteste pe frunte, tanara a inceput sa rada, probabil gestul meu a distrat-o, dar nu puteam sa nu-mi arat iubirea instantanee ce s-a declansat. Si end of story ca trebuia sa plecam, nu puteam sta acolo sa ma pup cu un catel megasimpatic. Cum va spuneam, paradoxal oras, nu e de mine clar, prefer orasul meu, mai mic, mai provincial, care si el incepe sa capete unele culori si forme in care nu ma mai regasesc, dar oricum aleg sa umblu doar pe strazile si in locurile unde ma simt acasa si totul e perfect. Nu-mi lipseste, din fericire, socializarea si traiesc bine merci fara ea.

Florile sunt picatura de culoare de azi ce mi-a inseninat plimbarea pe langa Dunare

 

Pupici neveninosi