May. 17, 2018

...un fel de.. hijack

vroiam sa pun alta poza, sa scriu altceva, dar dupa ce vezi poza asta cum sa mai scrii??? Nu e facuta de mine, nici poza, si evident nici tortul. Am eu destule competente, dar asta, cu prajiturile nu-i sectorul meu, draguta de BB este responsabila, si la fel si pentru pozele minunate. Pe langa ale ei, pozele mele par din ziarul Scinteia de pe vremuri. Si mai e si frumoasa foc Love, BB evident. Dar asa e viata. Toti primim ceva bun, important e sa descoperim ce anume este si sa-l folosim. Din pacate foarte multi traiesc o viata uitandu-se la ceilalti ce au, cum fac, ce noroc pe ei, fara sa aiba macar curiozitatea sa vada ce talanti au ei in buzunar.  Mor cu pantaloni rupti la...basca(stiti unde se pune basca, pe saua de la bicicleta) dar nu baga mana in buzunar sa scoata de acolo comoara lor personala ce le-ar lumina viata.

Niciodata nu mi-a placut sa ma uit la viata cuiva si sa ma gandesc ca eu n-am sansa respectiva. Dimpotriva, intotdeauna am considerat ca cei care au ceva ce imi trezeste interesul pot deveni niste buni profesori de urmat. Ca daca cineva a putut sa faca ceva, atunci pot si eu. Aproape intotdeauna asa am gandit, ca pot sa fac orice mi-as in cap. Si cand nu am crezut asta, evident ca si atunci puteam, era doar o alegere sa  nu fac. 

Cred ca asta e cuvantul mileniului: alegere. Fiecare alege, totul se datoreaza alegerii. Dar sa-mi rup fasul daca nu e asa. FIX asa. Facem alegeri si apoi ..tragem din greu,, dupa principiul "act now, think later" ( si in caz ca citeste si tata, asta inseamna "actioneaza la moment, gandeste dupa aceea Cool, ca tot imi spunea intr-o zi ca ii pare rau ca nu a invatat engleza, inca,  as putea zice, este timp  sa inveti oricand). 

Uneori oamenii aleg bazandu-se doar pe o nevoie sau dorinta, pe care o pun pe un piedestal si isi spun: daca cerinta asta e indeplinita, o iau a dreapta, daca nu, nu. Si apoi, cand cerinta devine propunere si apoi realitate incepe marea calatorie la dreapta. Aaaa ..te prinzi ca nu ai harta cu drumul acesta, ca de fapt nici nu stiai ce pantofi sa iei pe acele carari, ca tu credeai ca-s asfaltate si ti-ai pus niste sandalute frumoase cu margelute si cand colo e ditamai cararea cu bolovani si balti. Afurisita treaba. Basca ca esti in maieu si acolo pare ca bate vantul vesnic. Si oamenii aia simpatici ce pareau mici si veseli, de fapt is niste pitici morocanosi care nici nu te baga in seama fiindca ei se duc la mina ( nu de bitcoini, ci de aur, ca macar ala are o valoare clara, plus ca si radiaza o energie sanatoasa pentru om) si mai o au pe cap si pe Alba ca Zapada si nu stiu cum sa se descurce cu ea. Si uite-asa decorul e de kakao, dar miza ramane miza, si atunci ce-i de facut?? 1:10 parerea mea ca in cazurile acesta cand ai dat rasol cu o decizie, vor urma cateva replici, ca doar stiti vorba aia : un necaz nu vine niciodata singur, si apoi stai si cugeti ce viata nashpa ai, cum n-ai tu noroc niciodata. Dar mama ei de treaba, oare cine a pus mai presus de orice ratiune miza?? Si tiparul asta se repeta precum canta o placa de vinil stricata, pana cand o iei naibii din pickup si o arunci cat colo si alegi varianta de a cantari, de a masura si de 9 ori daca trebuie si abia apoi sa tai, adica pe scurt : gandeste-te ca nu esti planta!!

 

deci...niste pupici neveninosi...mama ce bun trebuie sa fie tortul alaWild