May. 10, 2018

azi...in loc de ieri :)

Da..s-a intamplat sa uit, pur si simplu. E drept ca ieri am postat ceva pe un grup, am semnat ca aici, si probabil subconstientul meu a considerat treaba incheiata. Aveam doua variante, sa renunt ca am ratat o zi sau sa continui si sa-mi spun ca face parte din incercare. Ceea ce am ales e evident de  vreme ce scriu. Uneori pare ca e mult si greu sa faci asta in fiecare zi, dar, azi, luand in calcul varianta opririi mi-am dat seama ca mi-ar lipsi, asa cum atunci cand se termina scoala, sau sesiunea, sau mai nou cate un curs, ma simt cumva goala si ceva lipseste, dar aici pot decide sa nu las golul sa se iveasca, si, recunosc, imi face tot mai mare placere sa scriu, chiar si atunci cand sunt in pana de idei si mai degraba nu scriu decat scriu. Gata cu subiectul acesta.

Continuam cu vecinele mele sa zburdam pe stradutele din cartier, in sus si-n jos in fiecare dimineata, si e tare placut. Cand nu pot merge simt ca imi lipseste si asta. Ca orice placere, creaza dependenta. Azi am facut si singura o excursie destul de lunga si nu ma satur de mirosul de iasomie, salcami si garofite de peste tot. Ciresele sunt tot mai vizibile si visinele deja ii arata obrajii. O sa fie o primavara buna din punctul acesta de vedere, asta e clar. Vremea asta si stradutele pe care ma plimb imi amintesc de vremea liceului si ma face sa ma simt exact ca si atunci. Si adesea ma intalnesc cu fosti  colegi de liceu pe drum si atunci chiar ca e ca o calatorie in timp. Azi am intalnit un coleg ce-si plimba catelul, un Border foarte foarte frumos si cuminte. M-a lasat sa-l mangai (catelul - desi parea bland si stapanul) si avea o blana absolut de matase, fina si placuta la atingere. Oricum e fain sa vezi oameni ce la ora 9 jumatate isi plimba catelul. Nici cu noi, cele 3 gratii sau gaite, cum preferati, nu ne e rusine. Ne-am propus ca luni, dupa plimbare mergem  sa luam micul dejun la o terasa. Buna treba, dar tocmai mi-am amintit ca nu pot. Cah..acum sa reconfiguram programul ca nu pot nici marti, nici miercuri sa stau mai mult decat ora alocata. Ne uitam la case, la pomi, la flori, cumparam cate  o paine sau niste capsuni sau macar o sticla de lapte. Salutam si mangaiem toti cainii ce par fericiti ca ne vad. La o casa sunt vreo 4, azi le-am dat degetelele la rontait. Pareau bucurosi. Mai este unul pe alta strada care se bucura cand ne vede si ne opreste din mers sa socializam. Sa speram ca nu ne vor pune pe fuga stapanii daca ne intindem cu prietenia. 

Aha...si mai am de scris o postare azi... mai incolo sa pastram ritmul si ora de pana acum 🙂

Uitai sa zic de bujori. I-am capatat ieri, adica am spus: ai ratat sa-mi cumperi lacramioare, vezi ca au parut bujorii si priviti si voi cat sunt de minunati, dar ce miros. Vorba spune: cere si ti se va da!! Perfect adevarat!

Pupici neveninosi...usor uituci