Apr. 30, 2018

doua randunici...mici

Azi aveam in plan sa fac o gramada de treburi..nu mi-a iesit, dar am facut altele, neplanificate, care au fost super placute. Una din ele a fost intalnirea cu cele doua randunici, prima data am crezut ca-s impaiate, stateau nemiscate, apoi au inceput sa dea usor din cap, Foarte dragute. Probabil acolo era casa lor, ca stateau tare relaxate. Totusi, daca ma uit mai bine, dupa body language, par a fi sfadite 🤪. Aia din stanga pare un el, care si-a spus parerea si nu-i mai pasa, s-a intors cu spatele..la problema, cea din dreapta pare o ea, imbufnata, ce sta sa explodeze. Ma tem, ca nu o data, si in viata oamenilor se intampla la fel. El pare insensibil si refuza sa coopereze, fiindca, de obicei, barbatilor li se pare irational sa te certi la nesfarsit pe aceeasi tema, ea urmeaza sa recite poezia aia cu: esti un nesimtit, nu-ti pasa de mine, mi-ai ruinat viata. La replica asta, indiferent din ce parte vine, mie mi se pare ca se termina benzina celui ce o spune, cumva foloseste ultimii stropi ca sa arunce in foc toata discutia, fiindca, adesea celalalt sare sa se apere ca nu e asa si intra amandoi intr-o bucla a reprosurilor. Cati oare sunt dispusi, macar dupa ce spun asta, sa constientizeze ca absolut tot ce traiesc este consecinta alegerilor lor?  Constat, cu bucurie, ca devin tot mai detasata de anumite "povesti", de genul: saraca/saracul. Daca ai putea derula inapoi filmul intamplarilor si alegerilor din viata lui, ai gasi exact momentul declansator. Ca si cum am trage cu gloante ce se misca in reluare, si isi ating tinta ....dupa multa vreme, cand uitam ca noi am apasat pe tragaci. De fiecare data cand vorbesc cu cineva, este un moment cand acel T zero iese foarte clar in evidenta, dar, evident ca apare un Dar, ca exista un alt motiv existent ce a facut ca...sa nu mai avem curajul sa recunoastem. Chestia e ca nici macar la cele bune nu neaparat constientizam ca alegerile noastre individuale ne-au adus unde suntem. Unii, mai egoisti din fire, se lauda, dar, desi te-ai astepta ca ei sa aiba bunul simt sa recunoasca la fel de tare si ce nu e de laudat, n-o fac...si ma intreb, oare lauda lor e chiar meritul alegerilor si eforturilor lor?? Mi-ar placea sa "descos" povesti ca sa pot identifica acel moemnt T zero. Sa fac un experiment in masa 🙂, sunteti in mare "lokum" (va amintit ce este, rahat turcesc 🤪)? Hai sa vedem cand a aparut primul fir de lokum? Cum ar suna asa o reclama la radio?? Se vede treaba ca m-am relaxat tare. Si daca va intrebati unde am plecat, nu e nici un secret, sunt acasa, cumine, imi vad de treaba mea, nu ma uit la tv, mai citesc, am vazut un film bun, foarte fain, "Bab'aziz", ceva asemanator cu povestea lui Eric-Emmanuel Schmit : Ibrahim si florile din Coran. Emotionant film, muzica buna, perjonajul principal o fetita, delicioasa, un motan mic si negru apare pret de o secunda, muzica extrem de buna, si vreo 2 araboaice frumoase foc. Ma rog, nu-i sigur ca o sa va placa, eu, stiu ca sunt putin mai ciudata in materie de filme, ca unul la care am ras cu lakrimi, l-am vazut de 3 ori (buna idee, maine ma uit din nou la el) tine vreo 3 ore, n-a placut nimanui, niste superficiali, Era si acolo un baietel asa fain si era atat de expresiv ca putea emotiona si un iceberg sa se topeasaca, macar pe ala ce a incurcat drumul Titanicului. 

Astea fiind zise, ma intorc la timpul meu liber ( hihi sunt homealone, adica am un musafir drag, dar e de-al casei mele, tata) mai citesc si apoi...inevitabl iau somn...stiti veverita, ca iar scriu din pat.

Pupici neveninosi