Mar. 28, 2018

Sinaia

Degeaba..nu-i de ici de colo sa fi vecin cu un castel. Vrei nu vrei..se ia. Cladiri frumoase, generoase, camere mobilate regeste. Ne-am cazat la un hotel care pe vremea regelui era locul unde stateau cei care faceau parte de garda. Fiecare coltisor are ceva apaarte. De la culoare, la lemnul din care este facuta mobila. Totul parca tace si te indeamna la o atitudine linistita, relaxata, comfortabila. Toate cladirile din jur sunt foarte frumoase si poarta in ele o lume trecuta si uitata. Lume putina spre deloc. La restaurant ospatarul politicos ne-a intrebat pe ce post sa puna tv-ul. Cand i-am spus ca de mine poate sa-l inchida ca nu ma intereseaza, a zis ca de fapt nu prea ai ce sa vezi, si l-a pus totusi pe Kiss tv ca nu cumva sa fie prea liniste si sa ne auzim gndurile, drept pentru care, fara sa vreau am vazut niste videoclipuri la piese ce le mai aud la radio, si am realizat, din nou, puterea imaginii, cand doar le auzeam pareau cat de cat ok, dar cu imagine totul capta alt sens si ma face sa inteleg si mai mult de ce nu ma incanta neaparat sa le ascult. Duminica am ascultat a n-a oara musical-urile Notre Dame de Paris si Romeo si Julieta, 2 spectacole pe care le stiu pe de rost, pot sa le vad la orcei ora si ori de cate ori, nu ma plictisesc, nu ma agreseaza cu nimic. Pe gustul meu sunt impecabile si le recomand cu cladura. E vorba de musical-urile lui Gerard Presgurvic. Genial omul si spectacolele. Si salile pline de tineri. Cantareti de valoare, dans bun, fara obscenitati. Ei daca in atmosfera asta minunata de afara, in decorul acesta frumos mi-ar fi cazut bine sa ascult genul acesta de muzica in loc de ultimele hit-uri Bune si alea, dar parca nu e locul lor aici. sau mai bine o selecie buna a Mariei Tanase. Nu prea stim sa ne valorizam locuile minunate ce le-am mostenit. Castelele sunt deschise foarte putine ore si doar in anumite zile. Probabil ca nu sunt vizitatori, dar nici nu au cum sa fie cand mai mereu oriunde vrei sa vizitezi e inchis, de la biserici pana la orice alt obieciv. Pacat, mi-ar fi placut sa ma mai plimb o data prin castel, chiar daca aveam apa intr-un pantof, noroc ca de felul meu sunt calduroasa si pana am revenit in camera sa ma schimb soseta se uscase aproape la cat imi era de fierbinte piciorul..asa ceva, de neimaginat cum eman eu caldura pe gratis, cum ar fi s-o pot colecta si s-o valorific🤪.

Deci, am intrat in rolul de curtean, m-am retras devreme de la restaurant, mi-am scris frumos blogul si o sa ma pun in patul cel frumos (dar foarte tare, se vede ca aici dormeau soldati, desi cu siguranta nu mai sunt aceleasi paturi, au pastrat doar austeritatea saltelei) si voi citi o vreme pana cand aerul tare si curat de munte ma adoarme. Azi am sarit pana si peste emisiunile mele preferate de la Canal 33, e vacanta ce mai, o sa vad inregistrarile alta data. Am uitat sa va spun ca am vazut pe drum caprioare intr-un loc erau 2,in altul 3. Ajunge si atat. Bine ca n-am dat nas in nas cu vreun urs pe aici, ca nu era ceva neobisnuit, si nu prea cred ca ar fi fost usor ca sa fug era exclus la cum eram incaltata si zapada plina de apa aluneca destul de tare. De dimineata pornim spre Capitala. Dixtractie mare 🙂.

 

Pupici neveninosi...regali