Mar. 24, 2018

Touching...

Cum va spuneam , aseara ne-am intalnit vreo 20 de colegi de liceu. E tare fain si te incarca genul asta de intalniri. Afli secrete nestiute din liecu, descoperi oameni cu care in liceu abia de vorbeai si acum au devenit niste oameni absolut deosebiti si foarte interesanti, cu care discutia devine o placere. Sau, dimpotriva, anumiti oameni te surprind tocmai prin faptul ca au luat-o pe un drum total neasteptat si acum sunt la polul opus unde te-ai fi gandit tu candva ca vor ajunge. Dar asa e viata, te surprinde mereu cu scenariile reale care mai intotdeauna sunt diferite de ce ai fi crezut. E fain cand ne intalnim asa, bem, mancam, discutam, radem si dansam. Am fost o generatie care am tanjit dupa chefuri si discoteci, erau modul nostru de a ne distra. Muzica face parte din viata si amintirile noastre, as putea zice ca e de fapt liantul care ne leaga pe toti. Odata un coleg imi povestea ca el are toate selectiile cu muzica “noastra”din liceu, si ca in majoritatea timpului o asculta doar pe asta, ca nu se prea omoara cu alte genuri. E drept ca fiecare melodie din vremea aceea are si o poveste, unde am ascultat-o, cu cine eram, ce stare ne dadea. E foarte placut. Aseara nu am stat chiar asa mult, eram destul de marcata de prea multe zile cu deplasari, dar am stat destul cat sa-mi cada bine, sa ma bucur de fiecare fata noua care a venit, fiindca nu vin de fiecare data aceeasi oameni, fiecare are viata lui, programul lui si vine cand poate. Si ieri au fost multi colegi “noi”, ce nu au mai venit pana acum la intalniri. Intalnirile astea au inceput dupa petrecerea de 30 de ani de la terminarea liceullui, si uite ca inca si acum, dupa 3 ani, tot la 2-3 luni, se lasa cu o intalnire. Am ratat cateva dar imi propun sa nu mai sar peste ele fiindca e tare placut sa te vezi cu oamenii din tineretea noastra. Parca suntem iar tineri chiar daca nu asta se vede pe fetele noastre, dar in mod sigu asa ne simtim.

Aseara am avut parte si de o discutie tare placuta cu unul din colegii dintr-o clasa paralela, care nu a mai fost pana acum la inatlaniri, sau nu l-am mai prins eu. M-a suprins cand mi-a spus ca imi urmareste postarile cu bratari. Clar, ego-ul meu s-a ridicat pe varfuri. Adica nu ma asteptam sa imi spuna asta. Si mai mult sa-mi spuna de o anumita bratara pe care a remarcat-o si la care s-a uitat cu jind. Nu intelegeam la inceput care era de fapt problema lui. Si mi-a explicat atat de frumos, cum i-a placut tare mult acea bratara, ca ar vrea si el una de aia, dar el are o viata activa si sunt prea delicate ca sa reziste. Am inceput sa-I explic ca ata cu care sunt facute este destul de rezistenta. Mi-a aratat atunci bratarile lui, avea 2 de argint si una de piele. Bratari frumoase, masculine si se vedea pe ele ca sunt uzate si ca au trecut prin incercari destul de dure, chiar una din ele fusese intarita la un bijutier cu un fe de armura tot din metal fiindca dadea semne ca cedeaza. Si mi-a explicat apoi de ce nu a comentat nimic la bratara mea desi i-a placut si de ce nu ar vrea una din aceea. Imi zicea: “iti dai seama daca o porti te atasezi de ea, si daca se rupe, nu e vorba ca ai dat bani pe ea, e vorba ca pierzi ceva de care te-ai atasat, care are o insemnatate, uite, asta e de la fiica mea, daca s-ar rupe m-as simti nasol fiindca  a devenit ceva important pentru mine, si nu as pierde bratra ci cadoul de la ea”.  Si mi-a spus sa ma gandesc la un sistem care sa le faca mai rezistente pentru oameni asa ca el,  sportivi, cu viata activa, asa incat sa nu sufere in cazul in care s-ar rupe. Mi s-a parut atat de dragut tot ce mi-a spus, si chiar daca de fapt zicea ca nu vrea o bratara de-a mea desi ii plac foarte tare, motivul lui mi s-a parut atat de special ca valoreaza mai mult decat daca ar fi zis sa-i fac o bratara. Ciudat cum uneori si o nonactiune ne poate bucura. Important e pana la urma ce transmite acea poveste. In mod sigur daca imi cerea o bratara pentru el m-as fi simtit bine, nu sunt ipocrita, mi-ar fi magulit egoul de artist, dar vorbele lui in schimb mi-au atins sufletul. Dar ce ma mir, de la un greiere nici nu te astepti la altceva decat la ceva simpatic. Asa ii spunem acelui coleg,  si nu neaparat ca era o porecla, e foarte apropiat de numele lui J. Mi-a facut seara as putea zice, la modul cel mai placut. Am si plecat la scurt timp, si am mers pe jos pana acasa,  vreo 30 de minute, era placut, nu mai ningea si, cumva, desi era zapada inca peste tot, se simtea mirosul primaverii in aer. Azi deja s-a si topit mare parte din zapada si pe maine imi fac deja planuri sa explorez terasa si sa-mi fac planul de bataie cu pregatirile de curatenie sa pot sa declar dechis sezonul terasa cat mai repede.

Pupici neveniosi 💋