Mar. 22, 2018

waka

Azi m-am tot gandit la povestea cu schimbarea care incepe cu noi. Pare atat de banal ca majoritatea oamenilor nici macar nu incearca. De obicei aud invariabil raspunsul: bine, eu ma schimb, dar ea/el nu poate s-o faca?? Toata lumea incepe sa citeasca, sa studieze, sa accepte ca ei din jurul nostru ne oglindesc, sunt zeci de carti si filme motivationale pe tema asta. Si ce daca. Ca daca solutia nu e sa dai in continuare vina pe ea sau el, sau pe ceilalti in general, parca nu are farmec. E ca si cum te-ai ridica in mijlocul unei multimi si sa spui: sunt vinovat. Cat de tare…sa fim seriosi. De fiecare data cand acuz pe ineva, in secunda nr 2 realizez ca e vorba de mine, ca stiti cum e, cand arati cu degetul spre cineva, e doar un deget, dar alte trei sunt indreptate spre tine. Am invatat de curand chestia asta si m-am gandit sa v-o impartasesc, e tot banal de simpla, dar si foarte adevarata. Sunt o gramada de alte pilde care vorbesc de acelasi lucru, dar aia e doar teorie, spun unii. Ca doar nu e chiar asa. Auzi: cine acuza se acuza. Pai si cum ar fi lumea ta daca nu ai da vina pe nimeni, nici macar pe tine, si daca atunci cand vezi  ceva ce nu-ti place in loc sa cauti vinovati, te-ai intreba, si ce pot sa fac sa ma schimb? Pur si simplu? Care ar putea fi abordarea? In ultima vreme exersez la modul constient sa am anumite reactii, controlate si total opuse la cum fac de obicei. Nu e foarte simplu, dar e atat de interesant feedback-ul celorlalti ca …imi da curaj. Mie mi-a luat ceva ani sa am macar curiozitatea sa incerc sa reactionez a 101 oara diferit, dar chiar functioneaza. Ce e si mai dragut e ca pe masura ce devii constient de treaba asta o sesizezi rapid la ceilalti,  vezi cum acuza si sunt nemultumiti de situatii sau lucruri pe care si ei le fac exact la fel, sau daca  nu si mai grozav. Si…am invatat sa tac. Pana la urma nu mi-a lipit nimeni eticheta de frunte cand m-am nascut ca am sarcina sa deschid ochii cuiva care nu vrea sa invete. Ca la iarba, pui semintele in pamant, le uzi, dar daca ele sunt decise sa nu creasca ce ai mai putea face?? Ca daca le inunzi nici atat nu vor creste, sau daca le ignori si nu le pui apa, tot la fel, dar macar nu te-ai zdrobit sa le uzi. Pare ca tehnica functionarii la energie minima spre zero, asa cum fac animalele, plantele si Universul in general, e ce mai buna. Nu faci valuri, nu risti sa te uzi. Nu starnesti vantul, nu ai parte de furtuna. Ma da ce desteapta is azi, am mancat vinete bune, facute de mine, evident, cele mai bune din lumea mea Cool.

E asa placut cand schimbi metoda si alegi varianta 101 sa vezi imediat, in mod constient, raspunsul care te uimeste fiindca intotdeauna e peste asteptari. Incercati..macar o data pe zi, in loc sa injuri, sa zambesti. In loc sa ceri, sa te ridici sa iei singur. In loc sa acuzi sa te gandesti oare de ce a facut celalat o anumita treaba si mai ales in ce situatie asemanatoare ai facut si tu la fel?? Oglinda are cearcane sau tu trebuie sa dormi ca sa scapi de ele?? Hai sa nu mai stergeti oglinda de cearcane (si asta cu ceracanele si oglinda am invatat-o de la cineva, nu-mi apartine, dar e tare faina), mai bine lasati naibii tv-ul sau calculatorul si dormiti mai mult. Am zis o data ca mi-ar placea sa-mi testez puterea printr-o perioada de tacere, e greu, fiindca sunt persoane carora nu poti sa le ceri sa iti accepte testele la care vrei sa te supui, dar nu abandonez, macar un weekend si tot as putea incerca. E un mod bun de a invata puterea nonreactiei.  Atunci in mod sigur as avea mai mult timp de scris si de facut ce-mi place. Eu pot sa va spun doar ca azi, la Derla cu dibolii, am fost chemata la o discutie, imperativ, si mi-am luat cea mai simpatica fata si am spus, ca desigur, ma duc cu placere sa discut. Din start discutia a fost pe un ton relaxat, am si rezolvat cererile acelei persoane, si in plus, colega mea, prezenta si ea la intalnire, a remarcat intamplarea fara sa spun eu nimic. De obicei eram  reactiva in loc sa fiu proactiva.  Exact ce va spuneam, feedback-ul este cel putin surprinzator, o data ca am depasit un moment ce alta data se putea lasa cu strigaturi, adica, auzi la el, ma cheama asa pe mine si ma ia la rost, si bonus, colega ce a sesizat cat de frumos s-a evitat o situatie tensionata. Bravo mie. Asta ma face sa fiu tot mai dornica sa fac schimbari de acestea, cu 90 sau 180 de grade, in functie de situatie. Asta am invatat si din cultura maorilor, care, atunci cand sunt pe apa, in barca lor micuta, am uitat cum se numeste, waka, mi-am amintit, cand vremea e buna pe mare se intampla ca intr-o secunda totul sa se schimbe intr-o furtuna ingrozitoare si atunci de la starea de relaxare, brusc trebuie sa faci fata situatiei. Si schimbarea trebuie sa fie totala, ca degeaba te plangi, sau incepi sa te gandesti sau sa dai vina pe cineva, actionezi si punct. Si cand ai ajuns la mal iti imbraci din nou haina de relaxare si voie buna, ca, de ce ai tot retrai povestea cu furtuna, daca tot s-a terminat?? Asta e alta poveste …cu detasarea de emotiile din trecut, poate o s-o reiau alta data.

Pana atunci sa dormim bine..

Pupici neveninosi…zambitori