Mar. 11, 2018

Viata ca o proba de incredere

O probema universala legata de gelozie este comunicarea dintre infractor, adica partenerul, si impricinata sau Camarada din povestea noastra. In mintea femeii  deja erodate de gelozie orice cuvant stabileste o intalnire, orice zambet povesteste despre o amintire sau precede una. Totul este filtrat prin aceasta sita galbena si veninoasa (oare veninul e galben??). Si stiti cum functioneaza mintea, daca ii dai un scenariu ea va crea cel mai palpitant film, si cum femeia devine regizor si scenarist, e usor de imaginat ce scenariu va urma, din pacate nu unul banal si neutru de …nimic, dimpotriva, isi va imagina tot ce poate ea gandi mai rau, asa incat acuzele ei sa aiba suport, ca doar nu poti acuza un barbat ca de fapt nici nu-l inreseaza cineva, nu are sens, trebuie sa ai material de scandal, si credeti-ma in acest caz expresia fum fara foc devine o realitate, si nu pentru barbat, ci pentru femeia care este in stare sa aprinda un foc doar cu mintea ei.

Sa zicem ca el se intalneste cu Camarada absolut din intamplare, si, absolut din intamplare, sau nu, femeia vede aceasta scena. Gata cel de-al treilea razboi mondial. Cand  spun ca poate nu din intamplare e pentru ca de fapt genul acesta de situatii apar, chiar daca pare de necrezut, in folosul femeii, e o lectie in care ea poate sa invete, sa ia nota de trecere, dar de cele mai multe ori nu reuseste sa ia nota de trecere, si evident, va urma alta incercare, ca si la facultate, pana nu iei nota de trecere nu treci examenul, si atata il repeti pana ai invatat suficient de mult incat sa iei o nota valida. Nu cred ca e complicat sa ne imaginam dialogul ulterior dintre parteneri, ca de ce i-a zambit, ca de ce a vorbit cu ea, ca ce, nu putea trece pe langa cu un buna ziua si asta e? Adica pentru el e mai importanta aia decat sa o respecte pe sotia lui? La faza asta lui i se rupe filmul, chiar nu e greu de inteles de ce, adica ce a gresit atat de grav doar salutand si comunicand, in ochii tuturor, inclusiv ai nevestei cu alta femeie?? Si cum n-o respecta daca face asta?? Aici in mod sigur in functie de personalitatea fiecarui barbat reactia lui va fi de la una ironica saau indiferenta la ditamai agresiunea verbala si totul degenereaza intr-o mare discutie sterila, pornind de la o varianta de scenariu imaginata de femeie. Oricat ar incerca el sa-i  spuna frumos ca asa e normal si natural sa comunici cu ceilalti oameni, ca nu poti sa saluti pe cineva si nu se cade mai apoi sa te uiti urat la el, sau poate chiar sa ii dai una sau macar sa te rastesti la ea, doar asa ca atunci femeia lui se va simti respectata. Ar fi interesant asa un dialog, oare cum ar reactiona o femeie geloasa cand barbatul ei, intalnind-o pe presupusa rivala, i-ar zice vreo doua de toate neamurile si plus de toti viitorii copii si apartinatori, si o mica scatoalca nu ar fi deloc considerata a fi in plus. Oare s-ar simti mai respectata?

Oare toata povestea asta cu acuze de lipsa de respect al partenerului cand face ceva ce nu-i convine respectivei femei nu are legatura doar cu lipsa ei de respect pentru ea?? Ca daca ea s-ar simti stapana pe ea, ar stii in sinea ei ca ea face tot ce tine de ea pentru a-si tine barbatul alaturi, si ca daca acesta decide sa faca altceva nu are legatura cu ea. De fapt de fiecare data vom descoperi la aceste femei  lucruri de care ea se simte vinovata, si atunci de ce n-ar fi cea mai buna tactica….atacul?? Cui ii e usor sa recunoasca, chiar si in sinea lui ca gresteste. Cam putini pot s-o faca chiar si numai pentru ei, si mult mai putini s-o recunoasca in fata altora. Dar nici nu e nevoie, ca pana la urma si daca stii ca ai si tu anumite asa zise “pacate”, e mult mai sanatos sa se preocupe de acestea, sa ajunga  sa se realinieze cu ea insasi  si atunci totul se va schimba. Atunci cand va fi in echilibru cu fiinta ei nu va mai avea nici o dorinta sa imagineze scenarii, iar daca va vedea ceva concret, va stii sa ia o hotarare ferma si inteleapta, fara dusmanie.

Fiindca datorita acestor sentimente de vinovatie, indiferent daca sunt reale sau nu, femeile aleg de cele mai multe ori sa ramana in acele relatii, daca el nu se plictiseste si pleaca, dar ei pleaca foarte rar dintr-o relatie doar fiindca femeia e artagoasa si-l cearta mereu, din fericire, pentru ei, au aceasta capacitate de a nu pune la suflet, se enerveaza, fac ca toti dracii sau nu, si atat, nu se lupta la nesfarsit cu morile de vant, ei, in general, nu sunt niste Don Quijoti, asa deci, femeile stau si sufera o viata intreaga unele dintre ele si nu dau drumul la prada, e o forma de putere, ca un caine rau ce nu mai poate lasa prada din colti. Ca daca ea nu e fericita, nici el nu va avea parte de multa fericire langa ea. Genul acesta de femei astepta intotdeauna ca cei din viata lor sa le ofere fericirea pe tava, daca se poate ele sa nu faca nimic sa se indrepte, ca e clar, toti avem defecte mai mici sau mai mare pe  care stim ca ar trebui sa le indreptam, dar ceilalti sa nu faca nici un pas fara ca acest lucru sa le fie lor agreabil, altfel, ne intoarcem la intalnirea celor doi din povestea de azi, si o luam de la capat. Viata lor devine o Ziua a Cartitei, acelasi scenariu, uneori aceleai personaje pentru lungi perioade. Cel mai rau e cand toata povestea celor doi creaza si victime colaterale, copiii, rudele sau prietenii care devin, fara sa vrea, figuranti in acest scenariu. Totul se invaluie intr-o ceata galbena si mereu sunt situatii in care cineva calca pe bec si aduce in discutie acest subiect tabu, si gata-i supararea. Oare merita??

Poate va ganditi ca am un ton acuzator la adresa acestor femei, nici vorba de asa ceva, dimpotriva. Intotdeauna am incercat sa le arat femeilor aflate in astfel de situatii ca pot exista si alte scenarii ale acelei situatii, sau ca, dimpotriva, daca au convingerea ca totul e asa cum cred ele, le-ar fi mai bine sa plece. In general n-am avut nici un gram de succes. Fiecare tine prea mult la propriile creatii ca sa poata sa acceepte fie si macar o virgulita din partea altcuiva, ce ar putea schimba sensul povestii. E foarte dureros sa vezi asa ceva, si cand ai deja cateva experiente viitorul e foarte previzibil in acel cuplu, si nu fiindca le-ai dori raul, sau ai vrea sa ai dreptate, ci pentru ca pur si simplu daca vezi un om ca sta multe ora in apa cu mainile, nu e o supriza mare ca va avea piele de broasca dupa aceea pe degete. Dar e suficient sa stea o vreme afara si pielea isi revine. Dar sunt dispuse femeile acestea sa iasa din apa emotiilor lor deformate de imaginatie si sa priveasca cu obiectivitate de pe mal?? Majoritatea aleg suferinta si boala ca mod de actiune, dar si asta pana la urma e o alegere, ce suntem datori sa le-o respectam, fiindca sunt singurele care vor simti pe propria piele tot raul ce si-l fac singure.

 

Pupici neveninosi..dar cam tristi