Feb. 24, 2018

Iarna...sta sa pice

Nici pe iarna nu te mai poti baza, asta e clar. Ieri doar ce va spuneam ca acum 2 saptamani am vazut ditamai curcubeul si azi batea un vant, si era un clantau pe-afara de numa,  si ce ninge prin tara, vad la un meci de la tv, de si mama zmeului s-ar ascunde in casa la caldurica. Ce frumos era cand eram mai mici, iarna iarna, crapau pietrele de frig, zapada cat casa, da te distrai de numa.

Intr-o iarna, cand Puc era la liceu, a nins intr-o noapte de nu se mai vedeau drumurile, zapada avea catre 1 metru pe anumite stradute, si nu exagerez, clujenii stiu iarna aceea. Eu mergeam cel mai adesea pe jos pana la liceu fiindca decat sa stau prin statii, avem de mers cu doua masini, era si aglomerat, preferam sa merg pe jos. A fost o adevarata distractie sa ajungem la scoala in acea zi. Aveam in bloc o colega ce era cu un an mai mare decat mine, o fata foarte frumoasa si cu un nume la fel de frumos, Silviana. Si in acea dimineata am mers impreuna la scoala si cand am ajuns la o strada foarte abrupta, pe unde mergeam de obicei, str. Vucan se numeste, erau troiene cat noi aproape pe strada, trotuar, ce era,  nu prea aveai de unde sa stii. Si am inceput sa ne lasam pur si simplu pe spate din loc in loc, nu era nici un pericol la cat era de mare zapada sa ne lovim de ceva . Mai faceam cativa pasi si iar faceam cate o gaura in zapada cum ne lasam pe spate. Dixtractie in toata regula. N-a ajuns nimeni la timp la scola dar nimeni nu a avut probleme, era o situatie speciala, si nici nu-mi amintesc sa se fi pus problema sa se inchida scolile, cel putin nu in oras. Era iarna, era normal sa fie zapada. Oamenii dadeau la lopata, fiecare in locul unde locuia si in plus, bonus, toti curatau zapada la serviciu. Oameni cuminti si gospodari, nu aveau atatea asteptari sa le curete altcineva zapada, ca platesc, ca si acum.

Si mai tin minte o iarna simpatica, in dimineata unui An Nou, cand, impreuna cu familia am fost la petrecerea de Revelion intr-un alt cartier la niste prieteni de-ai Parinitilor, care aveau si ei 2 copii. Dimineata cand ne-am pornit spre casa tot orasul era un imens [atinuar, totul era inghetat, a fost si atunci o dixtractie pana acasa in pasul pinguinului usor pilit.

Era fain, este si acum, atunci cand zapada e proaspata si inca nu e froarte geros si poti sa te bucuri de aerul curat si rece de iarna. Fiecare anotimp are un alt miros de aer, imi place cel mai mult cel de primavara, chiar daca e usor prea apos uneori, dar e minunat. Si cel din seara de Craciun cand mergi la colindat. Cand stai acasa, cum se intampla mai nou, si nici nu prea este zapada, nu mai are nici un miros, max de sarmale 🙂. Si aerul diminetii de Paste este unul special. Si parca e si o altfel de liniste. Bine am ajuns, de la zapada la Paste, dar sa speram ca iarna aceasta intarziata nu ne va tine companie pana la Paste sa schimbe mirosul aerului de dimineata.

Si mai trecu o zi. Cateodata, acum va spun asa, ca-ntre prieteni, mi se pare foarte greu ce mi-am propus sa fac, si chiar si este. Imi vine sa scriu ca azi nu scriu, dar apoi cand incep sa scriu se schimba cumva starea, dar tot e o provocare serioasa. 55 de zile nu e putin, dar cand ma gandesc ca mai sunt 301 zile…imi vine sa rup in doua textele si sa am pe doua zile ce posta 😋. N-am facut asa, inca, si sper sa ma tin de cuvant, sau macar o sa fiu cinstita si va spun daca am postat ceva scris in alta zi.

Pupici neveninosi si 2 fulgi