Feb. 18, 2018

O fi sau n-o fi asa???

Citesc acum o carte ce imi place destul de mult,  dar am ajuns intr-un punct in care nu pot sa fiu de acord cu autorul si acum am o mare dilema. De la ce a pornit totul?  In capitoul “Cum sa va impuneti modul de a gandi”, autorul, Dale Carnegie in cartea Secretele Succesului, descrie principiile ce te pot ajuta sa comunici eficient cand discutia este in contradictoriu, primul ar fi ca singurul mod mod de a obtine ce e mai bun dintr-o cearta e sa o eviti, al doilea te indeamna sa nu ii spui interlocutorului niciodata ca se inseala, iar ultimul care m-a intrigat cel mai tare ar fi ca daca ai gresit,  recunoaste repede si cu tarie. Pacat ca nu am cum sa ma intalnesc cu domnul acesta si sa-i pun cateva intrebari ajutatoare. Ca, evident, dupa teoria lui nu ar trebui sa ne contrazicem si sa ne certam pe tema asta, daca eu nu sunt neaparat de acord cu abordarea lui. Da, sunt de acord ca e cel mai bine sa eviti o cearta, ca e mult mai politicos sa nu spui ca celalalt se inseala si sa incerci cu cuvinte metesugite sa-i expui parerea ta si ca atunci cand gresesti sa recunosti si, ca, normal ar fi ca celalalt sa accepte scuzele si totul se termina in liniste. DAAAR ce mama zmeului te faci cand cel din fata ta e genul dictatorial-compulsiv-obsesiv si cu sindromul de rege absolut. Care atunci cand spui ca vrei  eviti o cearta,  te acuza ca te tragi pe…cur. Sau oricat ai incerca sa -i  arati ca poate nu are dreptate, nu are nici cea mai mica intentie sa-ti asculte parerile, iar in ceea ce priveste scuzele nu face decat sa spuna ca ai si de ce sa iti ceri scuze, ca esti total vinovat, si, mai mult, la urmatoarea discutie le va folosi atunci cand ii vor lipsi argumentele daca cumva de data aceea ar fi posibil sa nu fi gresit si te trezesti cu fraze de genul “ca si data trecuta ai recunoscut ca ai gresit, asa faci intotdeauna”.

Asta ma face sa gandesc ca in America  oamenii aceea  ori sunt toti foarte cinstiti si dispusi sa accepte atat de usor o scuza, ori sunt  niste idioti toti si pot fi imbarligati cu vorbe. E clar ca aici, la noi, nu ne potrivim in acel tipar, si oamenii nu au nici cea mai mica dorinta sa evite o cearta, pentru unii pare sa fie un combustibil pretios la care nu pot renunta. Si chiar daca acum eu am in minte anumite personaje, nu ma exclud nici pe mine, dar am intalnit destul de multi oameni  de acest fel, chiar daca nu toti fac  check ka fiecare din aceste 3 situatii, sunt mai rari specimele respective.  Si asa revin la parerea mea mai veche, cartile americane sunt foarte bune, dar au si o doza de manipulare generoasa, Sunt convinsa ca autorul acesta avea in minte si exempe ca cel pe care eu l-am dat, dar a preferat sa foloseasca strict exemple (cu persoalitati foarte cunoscute) care toti au reactionat fix cum a cantat teoria. Cah…cam prea omptimisto-manipulator chiar si pentru mine. Acum sa nu credeti ca ma cred mare si ma iau de un scriitor foarte bun in domeniul motivational, dar doar am si eu o parere, ca daca imi arata doar partea roz a povestii fara sa ma lase s-o cunosc si pe cea neagra imi va fi fooarte greu sa invat ceva din cartea lui. Asta nu inseamna ca o s-o abandonez, acum, cand mai am doar o treime de citit, dimpotriva acum sunt curioasa sa  vad daca ma va face sa ma razgandesc sau dimpotriva. Pana la capitolul acesta ttotul parea  plauzibil, sau poate am fost eu prea dispusa sa nu pun la indoiala ce zice, dar ce sa-I fac, cartea asta o citesc seara, si dimineata citesc o alta carte mai aproape de zilele noastre, scrisa sa de o femeie si care ma invata sa fiu mai atenta, mai in alerta, mai salbatica ( Femei care alearga cu lupii – Clarissa Pinkola Estes). Mi-am dat niste teme interesante de studiat, sper sa nu ma imbarlige Cool.

Ma opresc acum ca sunt nerabdatoare sa mai citesc din cartea domului Dale, care de altfel e una foarte interesanta.

Pupici neveninosi noncombativ