Feb. 17, 2018

Haruka

Pentru multi nu e prea clar ce e cu bratarile Haruka si fiindca azi am transferat de pe un telefon pozele pe calculator si dupa aceea am inceput sa ma uit la poze, sa-mi reamintesc de fiecare bratara, m-a pris melancolia si am decis ca azi sa vorbesc despre bratari.

In primul rand numele vine de la Haruki Murakami, unul din scriitori mei preferati, un domn simpatic japonez, asa incat am decis sa imprumut numele lui, binenteles transformandu-l putin, si a devenit Haruka. Dupa ce am ales acest nume am cautat sa vad ce inseamna, si cum raspunsul mi-a placut asa a ramas.

  • 春香, "spring, fragrance"
  • 春花, "spring, flower"
  • 晴香, "sunny weather, fragrance"
  • 遥花, "distance, flower"

Asa m-am ales cu numele de "scena", si imi place foarte mult. Iar cand am inceput sa fac bratari, si pentru ca trebuiau sa poarte un nume, a fost de la sine inteles ca acesta este numele cel mai potrivit.

Bun, acum ca am lamurit asta cu numele, de ce bratari veti putea intreba. De cand ma stiu imi doream sa tes, si mereu am cautat sa invat sa tes la razboiul de tesut panza. Asta are legatura si cu Bunica paterna langa care stateam cand Puc era mica si admira tehnologia tesutului, si, cateodata Bunica o lasa sa trimita suveica printre ite si Puc era tare fericita. Nu cred ca am stat multe zile langa Bunica in timp ce ea tesea fiindca nu stateam prea mult la tara, dar microbul acestei activitati m-a urmarit toata viata. Am cautat razboiul Bunicii, din pacate harnicia rudelor a facut sa ajunga pe foc, doar era lemn. Apoi am cautat sa cumpar, la momentul cand eu cautam erau destul de putine si cam scumpe. Apoi am gasit un sat din apropiere unde se faceau cursuri de tesut si am avut sansa sa ma duc sa vad despre ce e vorba pana la urma. Foarte frumos acel loc, niste doamne binevoitoare te invatau tot ce aveai nevoie pentru a putea tese, dar a aparut o alta problema, am realizat ca totusi razboiul are o dimensiune deloc de negliijat, si, in plus, mai erau cateva unelete necesare pentru pregatirea itelor, care si ele aveau nevoie de spatiu. Bun, deci lamurita problema, nu-i de mine, adica nu am unde sa pun toate acele unelte ca sa tes, din cand in cand cate un metru de panza. 

Si acum 2 veri am vazut pe net un filmulet cu bratari tesute. Evrika!! Asta era de mine!! Fiindca razboiul de tesut margele este o jucarie mica pe langa cel pentru panza, in plus dimensiuneea mica a margelelor imi satisfacea pasiunea pentru lucruri minuscule. Si uite cum, dupa multe cautari, evident din nou aveam in minte un vis pe care nu l-am abandonat niciodata ci dimpotriva am reusit sa mi-l implinesc. Apoi am inceput sa ma autoperfectionez, ma culcam seara cu o problema in minte, ceva nu stiam sa fac sau nu-mi placea cum iese si dimineata ma trezeam cu solutia in cap. A fost o experienta foarte interesanta, si, aproape singura am descoperit multe din tainele acestei activitati, desigur pe net erau multe tutoriale ce te invata tot ce vrei, dar anumite proceduri nu-mi placeau si am dorit sa le fac asa cum ma gandeam eu. La inceput m-am inspirat din modelele de pe net, e cel mai usor sa inveti sa lucrezi, si unele erau chiar frumoase, dar acum am decis sa imi fac singura modelele, desi nimic nu mai poate fi considerat nou sau unic, mai ales cand ai un numar destul de limitat de posibilitati de lucru, fiindca modelele sunt practic mici figuri geometrice exclusiv construite din linii si puncte. Dar e frums sa te joci cu culorile, sa le alegi, sa le potrivesti.

Imi place in mod special cand incep o bratara noua, sa-mi intind itele de ata, sa pregatesc gramajoarele de margele, exact cum un pictor isi pregateste vopsele, si apoi sa incep modelul Uneori il fac simplu, din cap, alteori desenez pe hartie cu culori, dar de multe ori viata bate filmul, si ce arata frmos pe hartie nu ma multumeste cum iese cu margele sau invers. De cele mai multe ori am senzatia ca un fir inviizibil imi misca mainille si ma trezesc ca vroiam sa fac un anumit model si iese cu totul altceva, binenteles mult mai frumos. 

Mai este un motiv pentru care imi place nespus sa fac bratari. Cand lucrez e ca si cum as face o meditatie activa, e absolut obligatorie starea de prezenta, cum mintea o ia razna, cum ma trezesc ca am gresit ceva, am ales aiurea margelele si trrebuie sa desfac. Apoi e genull de activitate care daca nu o duci pana la capat nu ai facut nimic, ca daca nu ii fac inchizatoarea degeaba e tesuta bratara, ca nu e o bratara, max e un semn de carte. Asta ma obliga sa invat si sa repet, probabi am mare nevoie de asta, lectia de a duce pana la capat ceea ce ai inceput. Buna lectie. 

Imi creez si o atmosfera placuta, pun muzica sau emisiunile de pe Canal 33 care imi plac la nebunie, aromaterapie, lumanarele, o placere sa lucrezi in asa mediu. De aceea probabil lumea zice ca au o energie buna bratarile.

Cam asta e povestea bratarilor Haruka. E simlu. Am aavut un vis, l-am cautat. nu l-am abandonat si pana la urma Univesrul o fi zis: bine, daca esti asa hotarata ia arunca tu o privire la un tutorial 🙂. Cei care ma cunosc de mai demut stiu ca intotdeauna am purtat bratari, multe, zornaitoare, simple su complicate, si cu siguranta unul din lucrul ce se poate spune despre mine categoric este: imi plac bratarile ❤. In povestile despre Cleopatra se spune ca si ea isi punea multe bratari pe brate, si ma gandsc ca asta e un fel de tipar universal pentru majoritatea femeilor, si nu numai, fiindca si barbatii le poarta dintotdeauna chiar daca pentru unii dintre ei bratara de la cea e singura pe care o accepta, ceea ce nu e neaparat rau mai ales daca e un ceas valoros.

Pupici neveninosi cu clinchet de bratari zornaitoare