Feb. 15, 2018

The best of...Puc

Poate nu stiti ca Puc era destul de incapatanata cand era mica, desi poate ca din unele povesti s-a cam desprins aceasta idee. Pai asta e pentru ca nu stiti totul. Nici eu nu mai stiu totul despre Puc, dar are cateva “momente”memorabile ce o califica intr-un top al nazdravanilor pe o pozitie fruntasa. Nu glumesc.

Era o vara linistita cand Puc a fost dusa la bunici, sa mai ia si ea o gura de aer sanatos si parintii si sora o gura de liniste. Nu prea va puteti imagina cat ii mergea gura si cat era de activa. Zis si facut. Acolo, la tara, era marea vedeta de la oras printre verisorii ei si muncea din greu la acea imagine. Langa casa Bunicilor ei, de Bunicul patern v-am povestit, cel cu grenada explodata la intoarcerea acasa si patania cu spitalul si limba maghiara, De Bunica nu v-am spus inca nimic, dar nu am uitat ca am promis sa povestesc de ea, dar inca nu i-a venit vremea, povestii J.

Intr-o zi, care aparent nu promitea nimic special fata de cea dinainte sau de cele ce urmau, Bunica era la camp la sapa, Bunicul in casa se odihnea ca era destul de cald si de obicei dupa masa de pranz tragea un pui de somn sanatos, ca asa sunt Bunicii, si Puc era in vecini, la fratele Tatei in curte, unde erau si verisorii ei. Se jucau. Sau asa ar fi fost normal. Nu se mai stie de la ce, istoria n-a consemnat conflictul, la un moment dat intre Puc si varul ei mai mic cu 3 ani s-a iscat o mica disputa, verbala. Ideea era ca daca Puc facea nu stiu ce, varul o ameninta ca va face nr. 2 in sandalele ei. Fain joc, as putea zice J))). Cum le-o fi venit ideea n-as putea spune, poate de la aerul prea curat si mintea prea odihnita. Cert e ca varul nu s-a dat in laturi de la implinirea amenintarii, cum nici Puc nu a fost ingerasul inocent de vreme ce ala si-a pus in aplicare promisiunea. Si surpiza din sandale a inceput..sa miroasa! Ei, si cand a vazut Puc asa o ofensa, totul s-a facut rosu in fata ei. Mai trebuie sa va spun, celor care nu stiti cum era in acele vremuri, copii erau pe afara in treaba lor iar adultii in case, la camp, oriunde in treaba lor, nu stateau cu lesa in mana langa copiii deveniti un fel de pet de companie cum sunt azi. Adica e clar ca adultii nu participau la aceasta activitate speciala ce se petrecea in curte. Asa deci, vazand rosu in fata ochilor, Puc a zbughit-o spre casa Bunicilor, si-a luat sub brat mingea, in cealalta mana sacosa cu haine (de unde rucsac si alte fite) si pe-aci ti-e drumul. In capul ei, ca de mic mafiot ce era, lucrurile erau clare, m-ati umilit, ma duc acasa. Si cum era slaba ca un tar, a luat ceva viteza, mai ales ca pana s-au prins rudele ce face era deja departe si o ajuta si relieful fiindca avea de coborat o mica panta. A aflat mai apoi ca matusa si verii ei au pornit dupa ea, dar avantajul luat de surpiza plecarii a facut sa nu poate fi ajunsa. Unde mai pui ca pe la mijlocul satului se intalneste Puc cu o Lele, Lenuta nu stiu cui. O vede Lelea pe Puc si o intreba foarte ardeleneste: Da’tu nu esti  a lu’Tavia ( adica pe Tatal lui Puc il cheama Octavian, un nume foarte frumos, dar in sat s-au straduit sa-i gaseasca un nume mai aporpiat de ceilalti ioni si vasili si gligori)?? Puc aspra si sfatoasa raspude simplu: Ba da. Da un’e meri?? Continua Lelea. Acasa, la Cluj. Si acum sa vad eu cati dintre voi poate sa-si imagineze ce a urmat?? Tuta de Lele, ca nu pot sa-i zic altfel, ii pune in mana lui Puc 5 Lei, si cum tocmai trecea cursa pe acolo, o urca pe cursa si….dusa a fost. Cat de responsabila femeie, nici pana in zilele noastre nu pot sa nu ma mir. Cum dreaq sa faci asa ceva?? Sa trimiti o zvapaiata de fata, cred ca avea vreo 9 ani, dupa calcule de acum, singura cu cursa in oras, ca doar nu era taxi s-o duca pana la scara blocului. Nu pot sa va povestesc cum a ajuns in oras, cum a ajuns de la autogara unde oprea masina pana in cartierul in care locuia, fiindca habar n-am. Probabil ingerasii lui Puc au avut ceva treaba in acel moment, ideea e  ca totusi mintea ei a fost foarte inventiva. Nu s-a dus direct acasa, a facut o mica halta la niste prieteni de-ai parintilor ce locuiau la cteva blocuri de casa ei. Nici pana acolo nu stiu cum a ajuns, ca locuaiu la etajul 9 sau 10 si pe vremea aia nu prea o ducea liftul si oricum nu era mare fan, cum nu este nici acum. Cand tanti Marioaraa a vazut-o la usa..probbail ca a inlemint putin, n-a filmai nimeni ca nu aveau la ei smartphonurile, dupa care a luat-o si a bagat-o direct in vana, ca era usor…prafuita J). S-o duca acasa si fugara si murdara era deja prea mult, probabil J))).

Ce  urmat e destul de clar, a dus-o frumos de manuta, asta mica, adica Puc si-a luat fata de ingeras, a ajuns in bratele Mamei, toti au belit ochii si nu puteau intelege ce s-a intamplat..si n-a luat baiate daca asta va intrebati, nu a luat niciodata de altfel, desi , dupa unii de azi, poate nu i-ar fi stricat din cand in cand.

Tragedia mare a fost la tara cand Bunica a ajuns acasa si ia fata de unde nu-i. Nici nu pot sa ma gandesc ce o fi fost in inima bietei Bunici pana a doua zi cand a “primit vorba”, ca atunci asa se facea, se trimitea vorba prin soferul cursei sau alti vecini daca aveai ceva de comunicat. Nu prea am stiut sa-mi cer iertare atunci de la bunici pentru gestsul meu, nu stiam si cred ca nu s-a pus problema, dar am ramas pe veci marcata de acel incident. In sensul ca vreo cativa ani, cand era musai musai sa merg la tara ma cam ascundeam in masina cand treceam prin sat sa nu ma vada nimeni. Dar toate trec si, oricum v-am mai spus ca eram fun asfalt, nu prea mergeam eu des la tara. Tare rau ii pare si-n ziua de azi lui Puc ca a necajit-o pe Bunica, pe Bunic, si evident si pe Matusa ce a incercat s-o ajunga fara succes. Ca de veri…nici vorba sa-i para rau, au primit ce au meritat, da?? J))) Nu stiu daca veri au primit vreo pedeapsa, v-am zis de rusine nu prea era dispusa sa vorbeasca despre acel subiect, dar o sa fac o cercetare la personajele implicate sa aflu si alte detalii, cat mai am pe cine intreba J.

Deci se cuvine sa remarcam niste concluzii importante: 1. Lelele din vremea aia aveau mintea tare odihnita si nu puneau in fata nici un rau, optimismul in stare pura, sau prostia?? Macar acum suntem la polul opus si oamenii sunt invatati sa fie mai responsabili cu copiii, chiar daca nu sunt a-i lor, dar parca totusi o judec cam aspru pe distinsa Lele, ca pana la urma cine a invatat-o pe ea cum ar trebui sa fie un adult responsabil. Rectificare: doamneledin sat erau bine intentionate , dar nu prea aveau proceduri de actiune in caz de “fuga de la bunici”. 2. Copiii nesupraveghiati..fac lucruri traznite. Asta cred ca e valabil pana in zilele noastre. 3. Puc era si probabil inca este un copil ambitios si foarte voluntar, si nu putem sa-i subestima capacitatea de a se descurca onorabil, cu cele mai mici costuri.  Asta nu as zice ca nu i-a folosit in viata, a invatat de mica sa aiba viteza de reactie buna. 4. Inca de pe atunci si-a aratat calitatile de atleta, drept pentru care cand a ajuns  in clasa a 5-a s-a dus fix la clasa de atletism, pana s-a saturat de alergat. Macar asa a platit cumva fapta ei necugetata si i-a cam iesit pe nas alergatul din parcul  Babes, in plina iarna, cand isi puneau pungi in pantofii de sport sa nu se ude…asa tare.

Si vorba povestii: imi luai mingea sub brat si incaleca-i pe –o…masina si cam atat a fost povestea mea. Rima alba.

Pupici neveninosi rusinati