Jan. 28, 2018

Sweet Budapest

Chiar si atunci cand deja ii cunosti toate obiectivele turistice Budapesta nu poate fi un oras de care sa te plictisesti, dimpotriva as zice, sa te plimbi prin oras fara tinta e ceva extrem de placut. Fara miza totul capata si mai multa culoare, fiindca atunci te concentrzi doar pe ce alege ochiul liber sa vada sau pur si simplu inima. E intotdeauna o bucurie sa vad oameni de toate natiile pe strazi, caini frumosi care sunt plimbati agale pe malul Dunarii. Cladirile ma fascineaza, de fiecare data vad una care este cea mai frumoasa, si la inca cateva  strazi descopar una noua cea mai frumoasa. Azi deci am hoinarit fara tinta, ar fi descrierea zilei, si era soare, si temperatura perfecta pentru plimbare. Si nu aveam de facut nimic. O zi de vacanta urbana ideala. Am mancat carnati cu mustar si bere in centru si am cumparat cel mai bun dobos ever, de la Café Gerbeaud, daca in viata asta nu ati mancat macar o data aceasta prajitura, e ca si cum viata e …pustiu, ca sa citez un vers la moda. Dupa o bine-meritata odihna de dupa masa, mai degraba dupa plimbarea de 12000 de pasi, o sa mergem sa mancam peste la un locat unde holaszle (supa de peste) este geniala si felul doi cu siguranta va fi compus din picioare de broasca pane. Da, suntem destul de conservatori, pare chiar aiurea sa mananci la restaurant de fiecare data aceeasi chestier, dar cum venim cam la 2-3 luni la Budapesta, e destul de ok, fiindca nu apuci sa te saturi, si oricum din timp in timp mai descoperim cate un local nou. Aseara la restaurantul italian la care mancam cel mai des (Millennium da pippo) omul  ce canta era absolut delicios, avea o voce dezastru, dar punea atata suflet in ce facea ca nu putea sa nu-ti placa. La final era tot transpirat de cat efort depusese cu semiragetele lui melodioase, dar atmosfera din local era una atat de calda si prietenoasa ca nu prea iti mai venea sa pleci, drept pentru care am luat si desert, desi de obicei nu prea mai incape dupa pastele bune ce se mananca acolo.
Ar fi fost frumos sa scriu mi mult dar stiti cum e, in vartejul evenimentelor parca nu iti vine sa povestesti. Dupa o vreme, amintirile devin mult mai pretioase si slava domnului memoria ma ajuta sa le scot la lumina. Pot sa va mai spun ca sunt foarte entuzismata de concertul de manie, si ca de obicei cand urmeaza ceva asteptat, as vrea sa treaca timpul mult mai repede asa ca ma grabesc inchei sa pornesc spre locaul cu pesti si broaste Cool

Pupici neveninosi dublii ca ieri i-am ratat, cu glazura de zahar ars ca la dobos