Jan. 25, 2018

Bunicul si merele magice

Bunicul din partea Mamei era un personaj simpatic si bland. Avea niste ochi de un  albastru deschis foarte interesanti si tristi in mare parte cand eu am interactionat cu el, fiindca Ana lui plecase prea devreme la cer si l-a lasat singur, si un set de sprancene stufoase si lungi, a la Albulescu 🙂.

Si Bunicul asta avusese 7 copii, 3 fete si 4 baieti, asa ca avea si o armata mica de nepoti. Dar pe langa toata astea avea o inima uriasa si o memorie care-l califica la Bunicul anului, in fiecare toamna si o sa vedeti de ce.

Fiindca era singur isi petrecea cea mai mare parte a timpului in livada lui minunata si in gradina de zarzavat. Avea o gramada de meri de care se ingrijea cu drag,visini, pruni,  tufe de strugurasi deliciosi si un nuc imens care era cat biserica de vis-à-vis de casa lui, in stilul bojdeucii lui Creanga, cu tarnat si ferestre mici si pereti varuiti in albastru ca cerul. Sub nuc avea o gradina de flori de o frumusete salbatica, era multe si variate, acum, ca adult, ma intreb cum avea atata rabdare sa se ocupe de florile acelea, cum avea pasiunea asta?? Era un batranel trist ca nu o mai are pe Ana lui, si totusi preocuparile lui erau absolut speciale.

Sa va povestesc de toamna Bunicului. Cand venea toamna, Bunicul aduna toate merele din livada lui. Si avea de mai multe feluri, si galbene si rosii si portocalii, nu le cunosc soiurile, doar le stiu gustul. Bun. Si dupa ce le culegea el cu rabdare, le ducea frumos in pivinta, unde avea facute niste ladite in rafturi, unde le punea pe soiuri, culori, si….dimensiuni. Era rabdarea intruchipata. Nu le punea acolo la gramada, ca doar is mere, le aranja frumos pe categorii. Si acum vine partea cea mai minunata. El stia ca una din multii nepoti ai lui, adica Puc, adora merele cele mai mici, alea care nu stiu de ce,  nu cresteau si ramaneau micute, dar adunau in ele toata aroma si dulceata unui mar mare. Si ce credeti?? In pivnita lui exista un coltisor unde erau adunate aceste mere, nici unul nu era aruncat, si alea erau pentru Danuta 😘. Si avea grija de fiecare din nepotii lui, niciodata nu ne dadea toate ouale adunate, ca avea si cateva gaini pe care le ingrijea, ne dadea o parte, fiidca stia el ca urma sa vina pe la el, un alt copil de-al lui,  cu nepoti si Ie pastra si lor. Acum ca imi vin amintirile astea in cap, pare ireal totul. Omul asta a stat 10 ani fara Ana lui, a ingriijit livada, a plantat si cules porumb, avea grija de florile din fata geamului de la strada, se ocupa de gainile lui, si totusi era trist, dar plin de iubire, care nu o mai putea revarsa asupra Anei lui, si atunci pe tot ce punea el mana devenea magic incarcat cu bunatatea si iubirea lui. Merele alea sunt pentru mine topul oricaror fructe, nimic nu le poate egala gustul si aroma, dar in primul rand iubirea pe care o inmagazinau cand Bunicul ingrijea pomii, cand culegea fructele si apoi le depozita. Sa speli acele mele ar fi insemnat sa dai jos stratul de iubire al Bunicului. Asa cum tin minte strada unde avea Mama magazinul, am in memorie toata curtea bunicului, mirosul casei, mirosul gradinii, nucul imens si cotetele gainilor, sopronul cu lemne, cuptorul de facut paine, pe care prea putin timp am vazut cum il folosea Bunica, fiindca eram destul de mica atunci cand ea a plecat.

Scara din tarnat ce ducea in pod mi se parea un fel de turnul Eiffel cand ma jucam pe acolo, imi parea imensa. Cand am crescut si am revenit in acea casa mi se parea ca ceva facuse ca totul sa devina mult mai mic, era ciudat sa descopar ca Universul acela minunat in care ma jucam eu suferise o transformare ciudata si totul capatase alte dimensiuni.

Am avut 2 Bunici minunati, acum realizez ca am mostenit multe de la ei, si o sa ma mai gandesc la ei sa va mai povestesc si alte lucruri despre ei. Si nu le voi uita nici pe cele 2 Bunici minunate,  si ele au un loc special in inima mea. Am fost un copil binecuvantat si iubit cu cei mai fantastici Bunici din lume, si nu prea are nimeni cum sa ma contrazica. Asa au fost ei pentru mine. ❤

Pupici neveninosi cu aroma de mar pitic