Jan. 18, 2018

Curati ca laptele :)

Ma gandeam ca ar fi potrivit azi sa termin de prezentat partea stanga a pietei, cum stai azi cu fata la statuie, unde avea Mama magazinul. Magazinele ce urmeaza nu mai sunt asa pline de intamplari fiindca, cumva, in universul meu de atunci erau mai departe, si stiti si voi cum erau distantele in vremea copilariei, totul parea mult mai mare. Dupa magazinul de hainute de copii venea, cred, magazinul de seminte si apoi o tutungerie micuta. Cat de simpatice erau tutungeriile atunci, toate semanau intre ele, intr-o parte erau ziare, in alta tigari, si aici era un geam de sticla dupa care statea vanzatoarea. Nu prea avem ce face pe la tutungerie, max mai cumparam un creion, sau ceva maruntisuri. Apoi stiu ca mai urmau un magazin de paine, unul cu lactate, un magazin de tesaturi si unul cu confectii. Nu mai stiu exact ordinea lor si e posibil sa mai fi fost ceva chiar la capatul strazi dar acum in vine in minte si nici nu e foarte important fiindca daca nu mai stiu de ele,sigur nu am amintiri legate de acel loc. Acum, va dati seama ca e foarte clar de ce nu am amintiri prea interesante cu acele magazine, la vremea respectiva subiectul mancare nu era neaparat in lista mea de prioritati.

Insa legat de magazinul unde se vindeau lactate si paine, e posibil sa fi fost un singur magazin totusi, lucra o doamna ce era prietana cu Mama, si care, locuia la 2-3 blocuri in vecini de noi. Si doamna respectiva avea 2 sau 3 baieti, nu-mi amintesc prea bine.  Unul dintre ei, mai mare decat mine cu vreo 4-5 ani, era un tanar brunet , frumos si foarte curat, intotdeauna ma impresiona cu aerul de curat din jurul lui, sau sa il percepeam eu. Nu era tocmai baiatul de biblioteca si asta-i dadea un farmec in plus, nu cred ca ma amorezasem de el fiindca interactionam extrem de putin, dar era genul acela de cunostinta care te facea sa simti ca stii pe cineva, important, chiar daca de fapt era pe lista celor cu care era mai bine sa nu ai treba, nici atunci, cum nici acum, dar stiti voi cum tinerele din orice timp sunt atrase ca mustele de lapte, la acei baieti “rai”dar sexy (ca acum e si la fete vorba cantecului “sunt sexy si rea). Si cum acest tanar era foarte energic, nu as putea spune exact ce facea,aceste informatii imi erau total obturate la acea vreme si oricum in zona de nori in care aveam eu capul cu greu ajungeau barfele din cartier la mine, adica nu eram genul care se prindea de ceva ilegal sau imoral, mie daca imi spunea cineva clar in fata, stiam daca nu, mai greu,  dar revenind la tanar la un moment dat a ajuns la inchisoare. Nashpa treaba. Si ce-mi amintesc foarte clar insa era ce-mi povestea Mama despre mama lui, prietena ei. Imi spunea cum doamna respectiva se necajea si plangea in fata Mamei de necazul ei, dar ca desi e un baiat problema, cat de mult il iubeste, ca e copilul ei.  A fost unul din sfaturile primite, indirect, de la cineva, ce m-au marcat pe viata si intotdeauna indiferent ce am auzit despre copilul cuiva ma gandeam ca si pe acela cineva il iubeste neconditionat. Sau dimpotriva mi-era greu sa inteleg anumiti parinti care conditionau iubirea cu notele, comportamentul sau pur si simplu se deziceau de copii lor. Dar, pana la urma, fiecare alege cum  si cat poate iubi, inclusiv proprii lui copii. Mi-era intotdeauna drag s-o  vad pe prietena mamei, era o femeie simpla, cred ca ea facea curatenie acolo in magazin, dar si ea stralucea de curatenie, si sigur fusese o frumusete in tinerete fiindca avea niste trasaturi foarte expresive de bruneta frumoasa,  si baiatul ii semana. Asa mi se lipesc mie unii oameni de suflet, si vorba aia cu : sentimentul spontan, cel mai barosan, raman in mintea mea pe veci astfel. Uneori ma gandesc ca e ciudat sa ti minte detalii marunte despre anumiti oameni, dar pentru mine alea primeaza, si nu as putea sa povestesc despre multe case in care am fost ce fel de, sau daca aveau mobila, dar te miri ce mic detaliu mi s-a scris in minte. Aici era curatenia lor, frumusetea si bunatatea, si realizez ca precis erau niste oameni cu suflete luminate, asa simt eu,  doar ca lectiile lor de viata erau poate prea complicate pentru ei si nu pe toate le-au trecut cu bine. Dar au trecut la altele si.. c’ést la vie!

Pupici neveninosi luminosi!