Jan. 16, 2018

Pink and yellow

Ma gandeam daca sa comentez stirile sau sa continui calatoria minunata pe strada adolescentei mele, si am decis ca ar fi prea multe beep-uri si oricum nu ma  pricep la politica si nu ma omor sa-mi daau cu parearea despre ceva ce nu inteleg. Pot doar sa spun ca azi dupa ce am aflat ca iar si-au detronat astia premierul propriu si personal mi-a venit in cap un vres: ma-nsurai a treia oara, si-mi luai o Marioara, se pare ca am anticipat destul de bine, macar genul, dar asta nu inseamna ca daca vor pune totusi un barbat nu vor calca in aceeasi urma de dinainte, parerea mea.

Cu gustul stafidelor inca proaspat in minte hai sa vedem ce magazin urma. E posibil sa-mi scape ceva sau sa incurc ordinea, de fapt erau cateva cotloane ce parca erau invizibile pentru mine, probabil fiindca  nu aveam nici un interes, ca de exemplul magazinul de seminte, o dugheana mica, ce aparea la un moment dat pe strada, in care parca am intrat o singura data, ducand ceva sau lunad ceva pentru Mama. Dar nu acel magazin de seminte urma, ci un magazin simpatic, Bebe se numea si avea hainute de copii si adolescenti. Aici eram mare vedeta, toata lumea ma cunostea, era o sefa de magazin, Doina, o tanara simpatica si ambitioasa, brunetea foc, frumusica, cu un zambet vesel si molipsitor. Am revazut-o dupa vreo 30 de ani, era cam la fel, optimista, intreprinzatoare si se ocupa cu vanzarea de bijuterii pe care le aducea din Turcia, o antreprenoare, ce mai 🙂.

Cum intrai in magazin trona in fata usii o zona unde era asezata casa de marcat, asa ca o constructie importanta, cum erau majoritatea pe vremea aia. Cu sticla in fata, sa nu dea clientul bot in bot cu casiera si sa pastreze distanta.  Casiera statea frumos pe scaun, casa de marcat era impunatoare, si , trebuie sa recunoastem, ca era ceva sa fi caserita pe vremea aceea.

Pe dreapta si pe stanga erau rafturi care aveau in fata tejghele din fata magazinului pana in spate si erau despartite la mijloc, asa incat se forma patru zone de vanzare, fiecare cu specificul ei de marfa, intr-o parte erau lenjerii, in alta ciprapi si sosete, mai era o zona cu pijamale, si cred ca in cea de-a patra erau hainute de bebelusi, dar la vremea povestii nu eram interesata de subiect, si cand am devenit, imi cumpara Mama ce aveam nevoie asa incat nu am fost prea activa la acel raion. Trebuie sa va spun ca acea vreme, in timpul liceului, aveam, ca orice adolescenta normala si asumata, anumite “mode”. Adica prin anul I de liceu ma imbracam in mov daca se putea din cap pana in picioare, plictiseala mare as zice. Alta data ma apucase sa port doar sosete roz sau galbene, asta da problema la acea vreme. Asta deoarece pe langa ca nu se gaseau de unele si altele, era o problema sa gasesti anumite culori, ca daca tot faceau 3-4 sortimente, de ce nu le-ar fi facut in culori nasoale, asa ca sa fie clar ca e saracie. Si m-am trezit eu cu pasiunea pentru sosete galbene si roz, ca altelel cred ca nu-mi intrau in picioare. Mergeam si la acel magazin destul de des ca mai imi placeau si camasile de noapte, obicei cu care am ramas si acum, si mereu gaseam cate ceva simpatic acolo. As putea asemana strada aceea cu un mall al zilelor noastre, cel putin pentru mine la cea vreme, dar sa nu va imaginati acum ca imi cumparam in fiecare zi stafide, sau flori sau camasi de noapte, asta era asa, din cand in cand, dar vizitele era dese, faceam window shopping la greu. Ma rog nu din fereastra, ca acum la mall, de fapt pare ca nu se schimba nimic pe lumea asta, doar decorul si banii, astia din urma mai mult. Revenind la magazin sa va povestesc un dialog dintre Puc-Piscotel (mai mult cu atidunea lui Puc) si una din vanzatoarele de la ciorapi, ce mi-a ramas in minte, am cumva asa o memorie selectiva, imi tine minte toate “momentele”de glorie, ca in rest e mare blank din ce mai faceam, zilele de fapt semanau atat de mult unele cu altele, ca se confundau.

Asa deci, intra Puc in magazin si ata la raionul de ciorapi, unde era o doamna cuminte si draguta, care, normal o cunostea pe Puc. Si fara prea multa introducere Puc lanseaza intrebarea: Aveti sosete roz sau galbene?? Evident stiau ca eu asta caut ca le inebunisem cat mergeam si intrebam de fiecare data. La care doamna cu cea mai buna intentie raspunde: Nu am primit, dar avem un model frumos pe bleu. Evident, delicata Puc, a dat cu mucii-n fasole, ca in multe ale dati si a replicat obraznic: dar ce, am zis eu ca vreau sosete bleu sa-mi aratati din alea??? Cata obraznicie la nici 50kg, ca nici litul nu o ducea uneori, acum cred ca stia liftul ce stia si se razbuna 🤪. Saraca femeie s-a inrosit toata si nu stia cum sa-mi mai intre in gratii. Tin minte, clar, ca atunci a inteles Puc ce forta e cuvantul.  Era o mucoasa si totutsi reusea sa se impuna, si v-ati prins in timp si-a ascutit acest talent si l-a transformat intr-o arma, ce nu de multe ori, s-a dovedit a fi bumerang, dar si asta era ce a invatat tot in timp.

Simpatica fata n-am ce zice, asta daca nu aveai treaba cu ea 🙂

Pupici neveninosi roz cu galben sin degrade