Jan. 11, 2018

Puc reloaded

Cred ca este in interesul tuturor sa renunt la diacritice fiinca nu e musai la moda, m-a ajutat la decizia asta baiatul lui Puc aratandu-mi ca sunt ziare pe net unde se scrie fara, asa incat prefer sa scriu mai mult si mai liber de constrangeri, mai ales ca treaba asta ma bloca sa scriu cursiv si imi incurca ideile.

Si, ca tot veni vorba de Puc, hai sa va zic cateva cuvinte despre ea  deoarece, asa cum cred ca v-ati prins deja, e un personaj.  A aparut in viata familiei ei putin inainte de Craciun, ca inca de pe atunci era grabita tare si n-a mai avut chef sa stea pana la Craciun sa fie si ea vreo Craciunita. Si s-a zis cu linistea in acea familie, care pana  atunci numara 3 membrii, un Tata, o Mama si o Sora 🙂. Fiecaruia i-a pus in carusel viata  din acel moment fiindca, cu veselia si prea plinul de energie pe care l-a adus cu ea,  nu mai lasa fir de praf nemiscat. Toti erau incantati de mogaldeata cea noua si astfel au inceput sa se formeze mici tabere incarcate  de emotii care ii cam provocau. Tatal care la primul copil era in armata, asa erau vremurile atunci, a avut parte acum si el de viata alaturi de un copil mic care i-a si intrat rapid sub piele, ca asa e firea lui Puc, fara sa faca nimic cade usor cu tronc unora, si l-a facut sa se confrunte cu niste emotii cu care nu era neaparat obisnuit, deci, adio liniste emotionala. Mama era si ea bucuroasa de inca un pui dar si coplesita de efortul de tine casa stralucitor de curata, barbatul exagerat de ingrijit si ramanea putin timp pentru ea sau Sora cea mare, care si ea incepea sa traiasca sindromul “fratelui mai mare”cum ii zic eu. Ca dupa 9 ani de viata linistita, de copil singur la parinti, vine un copil cat un Puc (v-am mai spus era extrem de mica) si toti bazaie in jurul ei, de parca Sora cea mare a devenit brusc invizibila. Cum s-ar zice in povesti si conflictul e la start. Fiindca pentru Puc toata acea iubire sincera  a acelora carora  le inveselise viata devenise o mare provocare. Ca daca cei din jurul tau te plac si iti arata asta, se mai si laudau tuturor celor care le treceau pragul cu minunata faptura,  stacheta se ridica pe zi ce trecea si o determina sa fi mereu pe placul lor, crezand ca altfel nu isi va  mai mentine  acel loc si statut. Conflictul cu Mama care credea ca micul Puc e un obstacol in iubirea ce i se cuvenea din partea Tatalui se contura tacit, dar sigur. Conflictul cu Sora mai mare era si el pe tapet, chiar daca nimeni nu era constient de asta, si, pana si cu Tata se nastea conflictul de care Puc devine constienta mult mai  tarziu, acela de a-l multumi  si face madru de ea. Si apoi sa te ti. Cine mai putea sta in  calea Pucului, ca doar nu degeaba si-a primit aceasta porecla. Pai doar o clipa sa va imaginati cum zboara un puc lansat cu forta. Cine-l mai poate opri sau ajunge. Si astfel creatura numita Puc devine un copil ambitios si luptator. Si toti se lauda cu ea si ii ridica tot mai sus stacheta, fiindca, la fel ca in povesti, cu cat erau mai grele provocarile, Puc cel frumos era tot mai viteaz. Asta ma face sa fiu foarte circumspecta acum cand intalnesc cate un alt “puc” la fel de ambitios si sa ma intreb pe el ce l-o fi impins de la spate sa fie atat de competent.

Acum sper ca v-ati prins ca de toate astea nici unul din acea familie nu era constient multe vreme, sau poate nici nu si-au pus problema asa, dar daca ea tot le-a tulburat linistea cu energia ei, si ei s-au razbunat fara sa-si imagineze ca fac asta, tulburandu-i gandurile datorita grijii lor atente de a o indemna sa citeasca si astfel sa se lumineze si sa-si inteleaga mai bine viata. Chiar daca Mamei ii placea sa citeasca dar nu avea timp, se ingrijea sa le cumpere surorilor mereu carti frumoase si ademenitoare, incat Sora cea mare capatase o obsesie care  o facea sa citeasca si noaptea cu lanterna sub plapuma cand nu era ora potrivita de lectura ci de somn. Iar Tatal, care nici el nu citea cine stie cat, a avut macar intelpciunea sa nu le opreasca de la citit, ca la vremea aceea nu era neasteptat ca fetelor sa li se arate mai degraba cratitele decat cartile, si, era constient ca va fi spre binele lor sa citeasca. Sora mare,  v-am spus deja, citea ca detinutii pe ascuns, era un model dupa metoda cu picatura chinezeasca, daca toata ziua o vezi pe una ca sta cu ochii-n carte, ce ai putea face decat sa iei si tu o carte in mana, sau cel putin asa credea  Puc ca trebuie sa fie. Asa ca acum Puc e foarte recunoscataore familiei careia i-a tulburat linistea de comoara ce a descoperit-o in casa lor. Dar pe cat de recunoscatoare se simte, poate nu a stiut intodeauna s-o arate.

Cateodata Puc a noastra, fiindca a aterizat destul de tarziu si neasteptat  in familia aceea, simtea ca parca nu e locul ei acolo, chiar uneori glumea si spunea ca ea e  diferita de familie si probabil au adoptat-o fiindca nu semana deloc cu ei 🤪. Dar asta nu a oprit-o sa-i iubeasca neconditionat si sa le tulbure mereu linistea cu energia ei si, asa incetisor, o sa va mai dezvalui cate o nazbatie de-a ei , la fel cu cea de ziua trecuta, fiiindca a facut cateva la viata ei.

 Pupici neveninosi !