Jan. 6, 2018

Alegeri

Dacă fericirea e o alegere cum se face că atâta lume alege totuşi nefericirea ca mod de viaţă?

Oare, cumva subconştient, realizează că alegerea fericirii presupune asumarea faptului că dacă alegi să fi fericit şi nu reuşeşti atunci eşti singurul posibil vinovat fiindcă e vorba de alegerea ta, în schimb dacă alegi nefericirea vei avea o grămadă de candidaţi eligibili să fie vinovaţi pentru tot ce nu funcţionează bine în viaţa ta.

Viaţa seamănă cu un curs nesfârşit  care dacă se prinde că te pasionează ceva, sau te preocupă în mod deosebit, se îngrijeşte să-ţi ofere suficient material didactic ca să vezi şi partea aplicată a preocupărilor tale, şi te invită la câte un seminar în care te trezeşti  în faţa unui om sau a unei situaţii care te provoacă suficient de tare ca să nu mai ai linişte. Nici nu e mirare mare că oameni aleg  să nu studieze prea mult, să caute ei explicaţii la tot, şi atunci nu au nici o şansă să se simtă vinovaţi de ceva şi nici să-şi tulbure liniştea.

Se aplică şi în cazul cunoaşterii vorba cu “ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se întâmple”.  Că dacă tot ai impresia că ai înţeles câte ceva, de ce nu te-ar încurca bine Universul  cu provocările ce ţi le scoate în faţă.

Ok. Că alegerile noastre din trecut ne duc în situaţii complicate, nefericite  e deja acceptat. Adică pentru mine e clar. Dar ce faci acum? Când alegerile au fost făcute, viaţa şi-a desfaşurat regalul de probleme şi provocări. Cum ieşi din cercul acesta ?? Bună întrebare.  Sincer.  Habar n-am.  Adică n-am un răspuns simplu ca la matematică. Fiindcă nu e simplu deloc, viaţa nu e simplă şi nici soluţiile la problemele şi situaţiile ce apar nu sunt, nici ele,  simple.

Când eu ajung în câte o intresecţie în care pare că totul se înfundă, respir adânc şi mă uit în urmă, când a început totul legat de situaţia respectivă, care erau circumstanţele acelui moment. Şi începe o muncă de detectiv. Nu trebuie scăpat nici un element, nu poţi trece cu vederea nimic, sinceritatea este esenţială fiindcă altfel mai bine nu intri în toata povestea asta. La început e greu, fiindcă de fiecare dată când ceva ajunge să fie pus în cârca ta iţi vine să spui: “da, dar” şi din nou eşti pe cale sa intri pe un  drum închis, fiindcă aceste “dar” nu sunt  decăt refuzul de a accepta partea ta de vină, alegerea ta. Iar atunci când reuşeşti să ajungi la momentul “t” zero şi poţi vedea tot parcursul acelei situaţii, vezi alegerile tale, vezi totul in perspectivă,  poţi face un singur lucru: să accepţi care a fost exact partea ta de vină, care evident are multe argumente legate de vărsta, de circumstanţele din familie, din societate, nici nu contează, şi în acest moment vei înţelege că acceptând  această greşeală din trecut îţi schimbi prezentul. Pur şi simplu. E una să dai vina pe cineva şi cu totul altceva să accepţi vina ta, devi mult mai tolerant pe de o parte, dar e clar că şi greşelile celorlaţi sunt de acelaşi rang cu ale tale, şi nu le poti evalua cu unităţi de măsură diferite.  Asta schimbă prezentul. Te face să accepţi în mod diferit greşelile tuturor si, în plus, înveţi ce nu mai trebuie să faci. E şi asta o modalitate de a afla ce-i de făcut (că asta ne întrebam) ştiind ce nu mai e folositor să faci, ce anume duce direct in direcţia nedorită, pe care o cunoşti deja şi vrei s-o eviţi. Am căutat să aflăm ce să facem şi am aflat de fapt ce să nu facem. O fi de folos?? Eu zic că da, e ca la matematică atunci când aplici metoda recucerii la absurd şi ajungi apoi la rezultatul corect. Că ştiind ce am greşit putem afla acum ce a lipsit atunci din alegerile vechi. Poate mai multă raţiune, poate mai multă sinceritate faţă de ce ni se cuvine sau ce ne este permis, şi, un lucru extem de important, că alegerile noastre atrag consecinţe, în care vom fi în rolul principal. E un subiect greu şi dureros. Va trebui să mă mai ocup de el, mai in profunzime, acum am pus ideile la dospit. 

Poza asta e perfect integrată cu subiectul, atunci când nu ştim în ce direcţie s-o luăm, ne oprim şi săpam adânc să aflăm toate informaţiile ce ne sunt de folos, nu ne aruncăm cu capul înainte.

 

Pupici neveninosi si seriosi