Jan. 4, 2018

Deşertăciunea sfatului

Conform DEX: “deșertăciúne sf [At: (a. 1633) GCR I, 80/22 / V: (învdeșartaciúne, deșar~, deșăr~, ~tațiune, dișăr~ / Pl: ~ni / E: deșerta1 + -ciune1 Lipsă de conținut, de profunzime, de valoare, de importanță a ceva Si: zădărnicie, (îvrdeșertate, deșertătură, deșerție (1). 2 (Ccr) Ceea ce este lipsit de conținut, de profunzime, de valoare, de importanță Si: amăgire, iluzie, (învdeșertare (8). 3 Lipsă de siguranță, de durabilitate, de statornicie a ceva. 4 (Ccrmpl) Ceea ce este nestatornic, efemer Si: (învdeșertare (9). 5 Lipsă de sens a ceva. 6 (Ccrșlp) Obiecte de podoabă inutile. 7 Preocupare pentru lucruri, acțiuni inutile, lipsite de seriozitate. 8 (Pex) Înclinare spre o viață ușoară, imorală. 9 Dorință puternică de a face impresie Si: înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate. 10Mulțumire de sine exagerată. 11 (Rar; lpl) Fapte care denotă o ambiție, o dorință nejustificată de putere.

SFAT, sfaturi, s. n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată; povață, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniți pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta la conducerea țării. ◊ (În trecut) Sfat popular = denumire dată între 1950 și 1968, în organizarea administrativ-teritorială a României, organelor locale ale puterii de stat; clădirea în care își avea sediul acest organ. 3. Consfătuire, consiliu. ♦ (Pop.) Conversație, taifas. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Sfatul domnesc = consiliu format din reprezentanții marii boierimi care luau parte, alături de domn, la conducerea țării. 4. (Rar) Zvon, veste, vorbă. [Var.svat s. n.] – Din sl. sŭvĕtŭ.

Ceea ce m-a facut să alătur aceste două cuvinte n-aş putea explica, dar, se pare că  îimpreună capătă sens. Deci dacă alegem varianta “Dorință puternică de a face impresie + Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată” sau “Lipsă de sens a ceva + Conversație, taifas, Zvon, veste, vorbă” nu prea lasă impresia a ceva foarte bun. Culmea  fix DEX-ul să ne lecţii de bună purtare, adică e cam de-a trânta să dai sfaturi? Că ori o faci pentru tine, să te umfli in pene, ori consumi cuvinte în zadar.

Hm…o temă bună de analizat aş zice, mai ales din perspectiva uneia care s-a simţit toată viaţa datoare să dea sfaturi, pe de o parte că ştiu, nu e clar?? Şi pe de altă parte că aşa scrie la zodie : “Zodia Sagetator este o zodie masculina de foc, predominant activa, guvernata de planeta Jupiter, planeta care sporeste generozitatea, spiritualitatea, firea filosofica si religioasa, altruismul, demnitatea si corectitudinea, moralitatea, bunul simt, echitatea, intelepciunea, respectul pentru lege si autoritatea. Zodia Sagetator este simbolul hibernarii naturii, al evolutiei intelectuale si spirituale a omului, simbolul libertatii depline.” (Zodiac: Acvaria).

Aş putea zice că nativ sunt calificată să dau sfaturi darămite dacă mai şi citesc o basculă de cărti. Şi ….am dat…tone de sfaturi. De când mă ştiu. Şi a naibii treabă, mă şi încuraja succesul, că mereu mă întălnesc cu unii că-mi spun că le-a folosit ceea ce le-am spus cândva (binenţeles ce eu am uitat, că vedeţi voi, treaba asta cu sfaturile e tare spontană, ca spray-ul, puf..şi a plecat vorba..). Bun şi atunci de ce DEX-ul zice altceva?? Hai…că vă lămauresc eu că-s generoasă (aşa cum scrie şi la zodie). Nu sfaturile sunt problema, fiindcă e normal când un om ştie să înveţe si pe ceilalţi (aşa am citit într-o altă carte). Problema apare la voluntariat, atunci când fără să-ţi ceară cineva sfatul te trezeşti tu mare deşteaptă şi verşi din infinta înţelepciune. Că pe lângă că dai la perete, mai este şi varianta când se mai întoarce un bumerang şi-ţi aliniază freza pe orizontală.

Hai să vă povestesc cum reacţionaeză unii alţii la genul acesta de sfaturi ( nu mă refer la cineva anume, acu să nu-mi săriţi în cap, iar dacă vă simţiti e..treba voastă (recitiţi day 2)) fiindca, în timp, datorită faptului ca sunt ambiţioasă am tot recidivat pe calea asta, dar am început şi să urmăresc (după ce m-am prins că multă vreme am exprimat calitatile regăsite în explicaţia Dex-ului :“10Mulțumire de sine exagerată. 11 (Rar; lpl) Fapte care denotă o ambiție, o dorință nejustificată de putere.”) cum reacţionează ceilalţi şi să încetez să vorbesc ca radioul încercând să-I conving, şi am făcut efortul de a-i asculta, privi, urmări.

Un prim tip sunt cei care reacţioneaază cel mai repede: devin transprenţi şi cuvintele parcă trec prin ei, brusc aud cuvintele dar, cumva, nu le înţeleg sensul. Le vezi privirea în gol si uneori te poţi gândi că ai putea face un experiment să le spui o chestie nasoală, să-i înjuri, şi probabil n-ar auzi înjurătura (oare după ce scriu acum o să mai am prieteni???  🤪) ). Aici e clar o cauză pierdută şi dacă nu ai ieşit bine la invetarul cu dezamăgiri, adica eşti pe minus, e candidatul ideal să te scoată pe profit. Vânt din pupa cum s-ar zice. Useless.

Alţii sunt mai combativi, aici e de muncă, faină treabă. Te contrazic, tu parezi, el contraatacă, parezi din nou şi tot asa duelul continuă. Succes!!  Şi ca în orice luptă respectabilă până la final se transformă într-un câmp plin de răniţi (orgoliu, ego, autoritate..) sau chiar şi de duşmani declaraţi sau nu pe faţă. Devi inamicul ce îţi cunoaşte slăbiciunile şi care are impresia că acum te poate controla. Tot necâştigător şi în varianta asta.

O categorie mai intersantă sunt cei care reacţionează imediat pozitiv, da, da,da..şi nici vorbă să accepte sfatul. Dimpotrivă, dupa o vreme, când vine vorba din nou despre acea poveste, senini aşteaptă alte sfaturi care să nu le urmeze. Te umpli de frustări la greu în varianta asta, şi te mai păleşte şi o inocenţă idioată care te face să ai impresia că de data asta minunatele tale sfaturi vor fi pe deplin ascultate şi urmate. Lokum…sau rahat cum ar zice turcul J)). Bine ca mi-am amintit, ştiţi, chiar dacă nu s-ar zice, nu ma omor dupa dulciuri, dar rahatul turcesc îmi place, aşa câte un cub la 3-4 luni.. ce-l mai savurez, e buun, aşa că în cinstea acestei postări m-am omenit cu o bucată de rahat galben, cred că era de lămâie, dar e de vreun an prin cămara mea, acu nu prea mai are gust, uşoare urme. Că veni vorba.. (am gustat puţin şi dintr-o bucată verde…mentă..ăsta nu şi-a pierdut aroma, aşa că imi ajunge o treime că e dezastru de dulce, restul…alta dată) când eram mică, şi evident mâncam şi atunci rahat, erau împachetate câte 4-5 bucati mari în folie, cât de bune, era un fel şi de cacao.. dar oricât am căutat pe unde am umblat in eopca contemporană n-am găsit decât roz, galben, verde sau portocaliu. Maro nicăieri. S-o fi terminat ca epoca de aur?? Sau la era un prvilegiu al nostru sa mâncăm rahat maro.

Cei mai greu de îngurgitat sunt cei hotărâţi, ţi-o taie din start, fiecare în felul său personal, dar direct, să iţi fie clar şi să iţi treacă brusc pofta de a mai fi aşa deştept. Cel puţin ştii cum stă treaba şi dacă insişti e fix alegerea ta cât vrei să ţi-o iei, că ai un adversar redutabil, el ştie mai bine decât tine, tot. Aici orice cuvânt în plus e o rană sângerândă, doar să mă gândesc şi e destul de neplăcut. E ca şi cum ai atins capătul Universului şi dincolo nu mai este nimic, adică nici o şansă să mai crezi că poţi fi de ajutor. Naşpa rău.

Poate că or mai fi şi alte categorii dar acum nu-mi mai vin în minte şi oricum iar m-am întins la vorbă aşa că mai bine sar la concluzie care o una mare şi clară: stai pe kur şi dacă te trece să dai sfaturi, uită şi aşteaptă măcar să-ţi fie cerute, când oricum pot să treacă prin aceleaşi variante ca mai sus, chiar şi atunci. 😎

Pupici neveninoşi cu urme de lokum de lamâie