Jan. 3, 2018

Corcodelul marin

După o zi exagerat de aglomerată şi obositoare mă grăbesc  să-mi fac tema înainte să-mi pice capul pe tastatură.

Aşa că azi mă gândesc la ceva uşor…adică acum mă găndesc să scriu ceva uşor. Păi ar fi aerul, dar cum să scriu despre aer? Sau o pană de corcodel marin. Acum să nu râdeţi de mine şi de cuvântul corcodel, fiindcă exista acest cuvânt şi chiar şi această pasăre, care un una chiar foarte simpatică.

Cuvântul îl foloseam absolut la întâmplare când  vroiam să alint pe cineva, în general la copii…la unu anume Cool. Şi într-o bună zi, aşa ca într-o poveste, cum stăteam noi ( adică eu şi el) pe marginea unui lac unde ne place să mergem din când în când, numai ce vedem o creatură că apare pe lac, alunecă câţiva metri pe apă, se bagă apoi în apă şi…..dispare înainte să ne putem etala necunoştinţele ornitologice, habar n-aveam ce fusese. Puţin necăjiţi  că tocmai am asistat la dispariţia unei păsări interesante vedem la o distanţă considerabilă altă pasăre. Da asta părea că se ţine mai bine pe apă (că nu am cum să zic pe picioare, şi nici că stă pe burtă pe apă) s-a fâţâit o vreme prin dreptul geamului de la terasa de unde ne uitam la ea, fiindca afară ploua binişor şi panorama era obturată de o perdea de plastic transparent să poată admira turistul frumoasa privelişte, şi se repeta povestea, ţuşti sub apă şi dusă a fost. E clar că ne intriga deja povestea şi dă-i cu google, caută prima dată poze cu păsări de apă, identifică exemplarul şi apoi dă-i şi citeşte să umplem creiraşul cu informaţii interesante. Pe un site am găsit scris că înoată foarte repede sub apă şi parcurge distanţe mari foarte repede astfel. Aha, deci nu perise prima arătare, (arată într-un anume fel, trebuie să recunosc, după cum vedeţi şi in poză) făcea bâză cu noi să ne facă curioşi să-i citim povestea. Şi e chiar simpatică.

O să copiez câteva randuri de pe un site despre ritualul de împerechere, e distractiv cum îşi fac curte păsările în general, ceea ce nu prea cred că se mai întamplă  la oameni, am mai scris eu despre asta odată. Că la club nu se vede dacă dai din clonţ sau din aripi.  Acolo max sclipeşte lanţul de la gât sau camaşa lucioasă sub care se zbat ca nişte cocodili furioşi muşchi mult munciţi la sală (da, o sa ziceţi că-s invidioasă, crăp toată de…invidie, sau de râs??

Site-ul este https://destepti.ro/corcodelul-mare, si daca aveţi chef chiar vă puteţi uita la înregistrarea video cu cei doi amorezi simpatici. “Aceste pasari prefera baltile si lacurile cu suprafete mari de apa. In perioada imperecherii cele doua pasari se apropie una de alta inotand, oprindu-se piept in piept. Raman astfel cateva minute, apoi ridica gatul si clatina din cap. Inca de departe se pot auzi strigatele lor ,,korr-korr”. Apoi femela zboara lateral cativa metri, asteptand masculul cu aripile desfacute si capul plecat intr-o pozitie de aparare. Acesta dispare sub apa si reapare deasupra apei chiar in fata femelei, care isi inalta mult corpul. Aceste miscari continua, apoi cele doua pasari se scufunda pe fundul lacului si ies la suprafata aducand in cioc tulpini de stuf pentru construirea cuibului.

Imperecherea are loc pe cuibul plutitor care in prealabil a fost confectionat. In lunile mai-iunie, atat femela cat si masculul clocesc cele 3-5 oua albe, din care ies puii acoperiti cu puf gros. Acestia parasesc destul de repede cuibul. Cand sunt mici, puii sunt purtati pe spatele parintilor, ascunsi sub penele aripilor.” 

Azi nu o să mă pot lăuda că am scris mult, dar măcar m-am scos şi n-am lăsat pagina goală.

La o primă analiză pe text observăm că dânsa îl infruntă o vreme, apoi se dă lovită şi face un pas lateral, dar, nu-l slăbeşte din ochi şi nici nu lasă garda jos, îşi mai înfoaie ea poalele, pardon aripile, aşa că e cam cald pe-afară să se aerisească şi ea pe la…dânsa, că s-o fi încins de atâta înfruntat, pare că şi el are nevoie să se aerisească oleacă, dar ână nu apare cu crenguţa în cioc să-si prezinte intenţiile clar si răspicat, madam nu face nici un compromis, adică, onoarea ei trebuie răsplătită cu ceva serios, ce mama zmeului, nu ne jucăm cu asta. Curios o amarâtă de pasare, de nici 1kg aproape, a înţeles că in viaţă e bine să ai certitudini, sa fie clar ce aştepţi tu de la un păsăroi, că ce vrea el de la tine este… obvious J.

Şi nu putem s-o acuzăm pe biata puicuţă de materialism, ca nu vrea decât neşte crenguţe şi part-time la clocit, adică  ceva extrem de normal şi sănătos.

Morala zilei (pana nu adorm): căscaţi ochii la păsăroiu din faţa voastră şi nu aşteptaţi gesturi care nici nu sunt intenţii în capul lor, şi voi vă supăraţi apoi că aţi crezut că va face ceea ce aşteptaţi de la el. Un subiect bun pe mâine sau cândva.

 

pupici neveninoşi sub apă !!