Jan. 2, 2018

Scorpie sau Ingeraş ??

Pe lângă provocarea de a scrie în fiecare zi mi-am mai luat una, să scriu cu diacritice. Asta da provocare. N-am scris niciodată astfel până acum şi cam tastez de vreo 30 de ani..fără glumă. În mod normal scriu destul de repede fiindcă las mintea să scrie, acu’ să mă vedeţi cum mă încurc în taste. Am încercat şi varianta să scriu normal şi apoi să corectez, nu funcţionează la câte ş si ă si ţ sunt în limba română îmi ia mult mai mult timp aşa încât n-am decât să mă adaptez şi să consider că-mi mai testez o limită.

Rămăsesem aseară la cele două variante propuse de a trece cu bine peste stările noastre de mare agitaţie şi tensiune care nu aveau mari şanse să funcţioneze decât în anumite situaţii particulare (el un sfânt sau noi nişte sfânte mute).

Şi spuneam că ar fi minunat să începem să ne concentrăm pe starea noastră interioară, să deschidem un dialog interior cu fiinţa de acolo care ştie exact în acel moment că nu facem bine, la fel cum ştim şi noi, că mai bine am renunţa la cuvintele ce tocmai stau sa ţâşnească şi in locul lor am discuta frumos cu sinele nostru, eu aşa fac (uneori evident). Să vă dau un exemplu: îmi vine sa fiu urâcioasă, răutăcioasă (numa aşa …de-a naibii) şi îmi spun : dacă iţi dai drumul la gură acum ştii exact ce o sa iasă, fară nici o îndoială, chiar vrei să te cerţi fiindcă, e clar, dacă provoci o ceartă dintr-o toană nu are cum să iasă bine, că nici domnul El n-o fi vreun tont (sau oricine ar fi în faţa ta) şă nu priceapă că te iei de el gratuit, poate unoeri nici nu e conştient că se prinde de cacialma, dar are şi el antenele lui şi răspunde pe măsură, şi gata friptura de ceartă. Merită? Nu. Dar e clar că Sălbatica din noi mai are uneori nevoie să simtă ca muşcă cu colţii ei şi să-şi amintească gustul sângelui. Şi poate savura în voie …dezastrul creat tocmai de ea…urlând în gura mare că el este cel mai….naşpa din lume că nu o înţelege 🤨.

Dar, dacă avem înţelepciunea de a ne ţine limba după dinţi rezultatul este, uneori, peste aşteptări, ne surprinde ca un cadou minunat şi parcă vezi în zare porumbeii păcii zburând în cercuri şi aruncând cu petale roz spre tine. E bucuria de a controla tu în ce direcţie va merge ziua ta în continuare. Nu e uşor dar e sigur câştigător. Dar, în mod sigur, e doar alegerea fiecăreia cum îşi ţese realitatea. Nimeni, niciodată nu ne face nimic, doar reacţionează la ceea ce noi emanăm prin gândurile noastre, şi de aceea e greu de înţeles de ce uneori oamenii aparent cei mai drăguţi au parte de lucruri urâte, dar noi nu avem acces la gândurile lor. Teoria asta m-a facut să fiu mai rezervată în anumite situaţii când lumea obişnuieşte să spună: vai săracuţa de ea, sau săracul de el, ceea ce, implicit nu mă face mai populară când nu ma solidarizez cu mila generală. Dar asta e altă poveste. E foarte clar: ceea ce semeni aia culegi.

Şi e bine s-o luăm treptat, să ne asumăm că noi putem să ne controlăm daca ne punem intenţia asta, că nimeni n-o poate face în locul nostru. Dar dacă vrem sa ne ţesem realitatea după cum ne dictează niste hormonei, Luna plină sau ceaţa e ok, e şi asta una din variantele vieţii. Eu imi imaginez acest spaţiu al variantelor posibile ca un portativ, şi fiecare, prin alegerile lui ce scoate pe gură sau cum reacţionează se poziţionează ba pe spaţiul lui Do, ba pe cel destinat lui Re, doar că pe unul va începe războiul poate pe când pe celălalt poate nimeri fix în mijlocul unei petreceri. Şi asta vă spune una ca mine, campioană intergalactică în reacţii spontane total impotriva mea, adică, să ne înţelegem din start, cunosc în profunzime situaţia, ba chiar o şi experimentez destul de des în continuare, fiindcă nu am cum să vorbesc despre ceva ce nu cunosc, sau aş avea, dar n-are farmec, pentru mine. De aceea când vă spun că atunci când alegem să fim “proactive” şi nu “reactive” e maaaaaare diferenţa. Folosim altă parte a noastră, mai pe scurt nu avem reacţia animalului din noi ci cea a fiinţei raţionale, că doar nu e concurs de viteză când trebuie să luăm o decizie si să dăm un răspuns. Poate la început o să avem senzaţia că jucăm un rol, dar oare nu e mai bine să jucăm rolul câştigătoarei decât pe cel al Scorpiei?? Până la urmă e mai sigur să ne concentrăm să jucăm rolul favorabil îndeajuns timp până când acesta va deveni un nou tipar. Doar că în această situatie va dura precis mai mult decât 21 de zile cum spun specialiştii că durează ca să înlocuieşti un tipar mental, că nici măcar cea mai încercată dintre noi nu poate avea 21 de zile toane…sau poate?? Nu ştiu, din fericire, la optimismul meu incurabil e destul de greu să zac prea mult într-o fază neplăcută, tot sar cumva eu gardul. Sau măcar trece Luna Plină şi ne dă o mică pauză.

De fapt m-am folosit de starea mea mai ….aricioasă şi ghimpoasă determinată de Luna Plină şi ceaţa din zilele astea (deşi din câte am înţeles în oraş nu era ceaţă , doar în cartierul meu…tare ) ca să provoc acestă temă ce mă framantă de ceva vreme, o văd zi de zi în jurul nostru, în diverse situaţii şi nici măcar nu e hazliu, dimpotrrivă e trist să vezi cum lumea se autosabotează. (Daca nu uit, odată vă voi spune despre reacţia oamenilor când le spui că se cam autosabotează)

Fiindcă nu doar în această situaţie noi alegem pe ce linie a portativului ne aşezăm ci in toate interacţiunile noastre facem alegeri, mai bune, mai câştigătoare sau dimpotrivă. Iar reacţiile celorlalţi sunt un răspuns punctual la ceea ce trimitem şi, evident, şi invers se intamplă la fel…adică tot noi alegem cum  reacţionăm la provocările celorlalti. Acum veţi zice, asta-i prea de tot, ok, să admitem că ce semănăm noi e cumva, cu greu acceptăm, alegerea noastra, dar acum şi reacţia noastra  la ce mizerii pot debita unii e tot în responsabilitatea noastră?? Adică unu face cine ştie ce măgărie şi eu il atenţionez că nu face bine si tot eu sunt vinovată??? Serios?? DA. Simplu. Fiindca reacţia noastră şi în  acest caz are legătură cu tiparele emoţionale  şi credinţele noastre. Credem mereu că trebuie să-i  punem la punct pe ceilalţi, să-i aducem pe calea bună (a noastră evident) şi că e imposibil să nu reacţionezi. (Am şi în aceasta situaţie cel puţin un masterat). De fapt noi reacţionăm la tot ce nu se potriveşte cu aşteptările noastre şi astfel nu e foarte greu să fim dezamăgiţi şi să ne luăm câte o lingură mare de supărare. Hai să va spun cum cred eu ca este, asta nu că am eu aşa un creier deştept şi am inventat roata, dar am citit câteva carţi la viaţa mea, şi, la un moment dat,  se face un clik şi începi să faci conexiuni, care îţi luminează într-un fel diferit  lucrurile şi brusc capeţi o altă perspectivă, dar recunosc din nou, faptul că înţeleg, uneori nu-mi foloseşte la nimic, tot Scorpia needucată cască gura mai iute 🤪. De fapt ceea ce altul face, ne face, ne zice, e treaba lui, el îşi crează acea realitate, şi aşa cum de cele mai multe ori facem intrând în jocul lui, la fel de bine putem să luăm act de acţiunea lui şi să zicem “ pas” , nu mă bag. Ar fi de preferat să nu strigăm asta în gura mare fiindca doar l-am intărâta şi am facut rahatul …praf de stele cum se zice. Eleganţa, diplomaţia salveaza multe situaţii, sau uneori chiar nesimtirea de te face ca nu bagi de seamă, fiindcă oricum nu poţi schimba nimic decât în ograda ta, şi e foarte greu să schimbi chiar şi acolo, dar să schimbi la altul pare o muncă de genul “ cooperativa in zadar”.

Iar m-am întins la vorbă şi nu prea am spus multe, dar,având în vedere ca mai sunt 363 de zile din acest an, nu e cazul să intrăm în panică. Vorba ardeleanului: şezi blând, că mai sunt zile în sac.

Până mâine gândiţi-vă (dacă prin miracol cineva are nervi să citească asta, acum mă întrec evident, ard de curiozitate dacă cineva citeşte) la o anumită situaţie concretă când era mult, mult mai bine să apăsaţi butonul Ignore. Ca la computer, aveai pe vremuri 3 variante: Cancel,  Retry, Ignore. Până şi calculatorul are 2 din 3 variante de renunţare la luptă, a treia e evident Scorpia 😀).

Aceeaşi pupici neveninoşi ! ( între timp chiar citesc o carte despre Cleopatra. Când eram zei)

😘

.....purceluşa din poză sigur a ales butonul Ignore!!