Jan. 22, 2017

16 noiembrie 2016

Viata e un joc fatal complicat si, desi pare ca are multe reguli scrise sau spuse cu scopul de a o face mai usoara, finalul este mereu acelasi …final! Ai putea spune, pai bine frate sau soro, si atunci la ce folos atata zbatere?? Ei….acum sa n-o luam pe panta tragico-rapida, hai mai bine sa lasam libere capetele inceputului si sfarsitului si sa ne concentram asupra firului dintre el. Ca pana la urma inceputul e destul de clar pentru  toata lumea, doua maini urate si paroase sau delicate si frumoase, cum ti-e norocul, care te smucesc din singurul loc din viata ta, de la celula pana la momentul livrarii in peisajul terest, in care ti-a fost bine si n-ai avut nici o treaba, asa cum zicea si Dr. Wayne Dyer, acolo te cam durea la basca daca ai parul intins sau cret, ochii albastri sau verzi (aia cu basca nu e de la Dyer, e din Moldova J)) sau daca mama ce te poarta in pantecul ei este frumoasa, blonda sau roscata sau daca e economist sau vanzatoare la aprozar. Iar despre final cred ca nu prea putem face prea multe comentarii fiindca se pare ca este o experienta neinteresanta de vreme ce ramane in mare mister si dupa atata amar de vreme. Asa incat ce se intampla intre cele doua momente cred ca merita toata atentia noastra fiindca indiferent de lungimea firului dintre ele eu  consider ca este important sa il parcurgem frumos si, daca se poate, in favoarea noastra decat in defavoarea noastra. Cum asa? Pai sa va explic teoria mea, un om care isi traieste viata in defavoarea lui este acela ce toata viata alege sa ia decizii  fara sa faca nici un fel  de calcule previzionale in legatura cu alegerile lui. Acuma o sa ziceti ca am amestecat cam tare cursurile de contabilitate cu cele de consiliere si caietele de matematica. Si…credeti ca ar fi chiar atat de gresit sa aplicam in viata niste elemente de contabilitate sau de matematica? O sa va dau un mic exemplu, sa incepem cu matematica, fiindca asa am inceput si la scoala primara. Sa zicem ca o fata are un iubit, care e cam frumusel si este si ea foarte frumoasa, asadar 1+1=2, dar fiindca la scoala invizibila de fete cred ca asa s-a invatat, uneori, nu este prea sigura de ea, si o cuprinde incet incet sindromul lui Othelo si incepe sa faca niste calcule previzionale  pe baza metodei extrapolarii asa cum se defineste ea in analiza financiar-economica: “Metoda extrapolarii se bazeaza pe ipoteza ca evolutia unor conditii care au imprimat anumite tendinte in trecut, poate fi cunoscuta si transpusa si pentru o perioada viitoare”. V-am dat sah?? Sper ca da. Fiindca asta era si intentia? De fapt rezultatul e simplu, 1+1=2 in ecuatia noastra initiala, dar dupa aplicarea metodei extrapolarii am ajus  la rezulatul 2-1=1. Or fi corecte calculele astea dar nu asta era intentia fetei noastre sa reduca termenii asememea ca si la algebra, dimpotriva, ideea ei era sa foloseasca mai degraba ridicarea la patrat in ecuatia cu pricina.